INSPECŢIA MUNCII

Organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Inspecţia Muncii îndeplineşte funcţia de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei.

Inspecţia Muncii acţionează pentru asigurarea protecţiei sociale a muncii, în baza prevederilor art. 41 din Constituţia României, republicată, şi, respectiv, a prevederilor Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecţia muncii în industrie şi comerţ, ratificată prin <LLNK 11973 284 30 801 0 41>Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973 şi ale <LLNK 11969 129250AM01 0 60>Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 129/1969 privind inspecţia muncii în agricultură, ratificată prin <LLNK 11975 83 30 801 0 40>Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975."

Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituţii cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti."

Funcţii generale:

a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării prevederilor legale în domeniile sale de competenţă;

b) de comunicare, prin care se asigură schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice supuse activităţii de control, informarea acestora şi a cetăţenilor asupra modului cum se respectă şi se aplică prevederile legislaţiei din domeniile de competenţă;

c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniile sale de competenţă;

d) de formare, prin care se realizează pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului propriu, în condiţiile legii;

e) de cooperare, prin care se asigură desfăşurarea de acţiuni în comun, pe plan intern şi internaţional, în domeniile de competenţă;

f) de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public, respectiv privat al statului ori, după caz, al unităţilor administrativ-teritoriale pe care le are în administrare sau în folosinţă, a fondurilor alocate în scopul funcţionării în condiţiile legii, precum şi organizarea şi gestionarea sistemelor informatice necesare activităţilor proprii

Atribuţii generale:

a) controlul aplicării prevederilor legale, generale şi speciale, în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei;

b) furnizarea de informaţii angajatorilor şi salariaţilor cu privire la mijloacele de aplicare a prevederilor legale în domeniile de competenţă;

c) informarea autorităţilor competente despre deficienţele sau abuzurile legate de aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare;

d) prestarea de servicii specifice domeniului său de activitate;

e) iniţierea de propuneri pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ din domeniile sale de activitate, pe care le înaintează Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Atribuţii specifice:

A. în domeniul relaţiilor de muncă:

a) controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

b) controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;

c) controlează aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

d) asigură la nivel naţional evidenţa muncii prestate în baza contractelor individuale de muncă, prin registrul general de evidenţă al salariaţilor, precum şi evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor prestaţiilor acestora;

e) controlează folosirea forţei de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarată;

f) primeşte şi transmite în sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncă, datele depuse de angajatori şi beneficiari referitoare la salariaţi şi la zilieri;

g) asigură înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi şi verifică prevederile acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat, şi conciliază conflictele de muncă declanşate la nivelul unităţilor;

B. în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei:

a) controlează, coordonează şi îndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă, ce decurg din legislaţia naţională, europeană şi din convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii;

b) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor, colaborează cu instituţiile implicate în ceea ce priveşte evidenţa şi raportarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

c) controlează activitatea de instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi furnizează informaţii în vederea îmbunătăţirii acesteia;

d) autorizează din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă funcţionarea persoanelor fizice şi juridice şi retrage sau poate propune retragerea autorizării, în condiţiile legii;

e) analizează activitatea serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi propune, după caz, comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă retragerea abilitării;

f) eliberează avize şi autorizaţii conform competenţelor stabilite prin actele normative aplicabile;

g) dispune sistarea activităţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

h) dispune angajatorului efectuarea de măsurători, determinări şi expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi verificarea, prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncă, cheltuielile fiind suportate de către angajator;

i) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piaţă a produselor pentru care desfăşoară acţiuni de supraveghere a pieţei, conform competenţelor;

j) restricţionează, prin măsurile legale stabilite de legislaţia în vigoare, comercializarea produselor neconforme şi dispune măsuri de eliminare a neconformităţilor constatate;

k) prelevează probe şi efectuează testări în vederea identificării produselor care prezintă suspiciuni de neconformitate;

l) colaborează cu autorităţile vamale şi alte organisme responsabile cu controalele la frontiere în vederea schimbului de informaţii cu privire la produsele ce prezintă riscuri în utilizare;

m) colaborează cu autorităţile competente naţionale şi din cadrul Uniunii Europene în toate problemele de supraveghere a pieţei, inclusiv în ceea ce priveşte notificarea clauzei de salvgardare în cazul produselor neconforme.

(3) Inspecţia Muncii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite în responsabilitatea sa potrivit legislaţiei în vigoare.

(4) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora au obligaţia de a pune la dispoziţia Inspecţiei Muncii şi a inspectoratelor teritoriale de muncă, la solicitarea acestora, informaţiile şi documentele necesare, în mod operativ şi gratuit, pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege.

(Extras Legea nr. 108/1999, modificată şi completată)