LEGE nr. 156 din 26 iulie 2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

 

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1

Statul roman asigura, in conformitate cu prevederile prezentei legi, protectia cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in strainatate.

Art. 2

Cetatenii romani care lucreaza in strainatate si carora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiaza de masuri speciale de protectie, stabilite prin legile romane si straine sau prin tratate si conventii internationale la care Romania este parte, daca se afla in urmatoarele situatii:

a) sunt angajatii unor institutii publice straine care sunt organizate si functioneaza pe teritoriul altui stat decat Romania;

b) sunt angajatii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si reprezentantelor comerciale romane;

c) sunt angajatii unor organizatii internationale cu sediul pe teritoriul altui stat decat Romania;

d) sunt angajatii unor societati comerciale, persoane juridice romane sau straine, care efectueaza activitati de transport international.

Art. 3

(1) Guvernul Romaniei, prin autoritatile competente, va depune diligentele necesare pentru incheierea de acorduri, intelegeri, tratate sau conventii cu autoritati publice similare din alte state, in vederea stabilirii conditiilor de protectie a cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care lucreaza in tarile respective.

(2) Acordurile, intelegerile, tratatele sau conventiile incheiate potrivit alin. (1) vor avea la baza:

a) principiul egalitatii de tratament;

b) aplicarea clauzelor mai favorabile prevazute in legislatia romana, straina sau internationala la care Romania este parte.

(3) Prin acordurile, intelegerile, tratatele sau conventiile incheiate pe baza principiilor enumerate la alin. (2) se vor stabili cel putin:

a) nivelul salariului minim;

b) durata timpului de lucru si de odihna;

c) conditiile generale de munca, de protectie si de securitate a muncii;

d) asigurarea pentru accidente de munca sau boli profesionale, precum si pentru cele care intervin in afara procesului muncii.

Art. 4

Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice si oficiile consulare, va depune diligentele necesare pentru ca, prin intermediul autoritatilor publice sau al organismelor straine competente, sa se asigure cetatenilor romani prevazuti la art. 1:

a) respectarea pe durata angajarii a drepturilor prevazute la art. 3;

b) aplicarea masurilor de protectie a salariatilor, prevazute de legislatia statului respectiv;

c) solutionarea, potrivit legislatiei aplicabile statului respectiv, a unor eventuale litigii avand ca obiect acordarea drepturilor prevazute de prezenta lege.

 

CAPITOLUL II: Agenti de ocupare a fortei de munca

Art. 5

Pe teritoriul Romaniei pot desfasura, in conditiile prezentei legi, activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate urmatoarele categorii de persoane juridice, daca au ca obiect de activitate recrutarea si plasarea fortei de munca romane in strainatate sau, pe langa alte activitati, si pe cea de recrutare si plasare a fortei de munca romane in strainatate, denumite in continuare agenti de ocupare a fortei de munca:

a) societatile comerciale cu sediul in Romania, cu capital roman, cu participare straina sau cu capital integral strain, constituite in temeiul Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare;

b) filiale, sucursale, agentii, reprezentante sau alte sedii secundare ale societatilor comerciale straine, autorizate sa functioneze in Romania potrivit art. 44 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare.

Art. 6

Agentii de ocupare a fortei de munca presteaza servicii de mediere a angajarii cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care solicita sa lucreze pe baza ofertelor de locuri de munca transmise din strainatate de persoane juridice si fizice straine.

Art. 7

Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia sa pastreze secretul datelor personale ale lucratorilor solicitanti de locuri de munca in strainatate.

Art. 8

Agentii de ocupare a fortei de munca prevazuti la art. 5 pot presta servicii de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate numai dupa acreditarea lor de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 9

Acreditarea agentilor de ocupare a fortei de munca se efectueaza numai pe baza urmatoarelor documente justificative obligatorii:

a) actul constitutiv al societatii comerciale, respectiv autorizatia de exercitare a unei activitati independente;

b) dovada inmatricularii societatii comerciale in registrul comertului;

c) actele referitoare la spatiul si dotarile necesare pentru buna desfasurare a activitatii;

d) actele referitoare la numarul, structura si calificarea personalului;

e) memoriul justificativ din care sa rezulte posibilitatea organizarii unor banci de date privind cererea solicitantilor si oferta de locuri de munca in strainatate;

f) acte din care sa rezulte posibilitatea stabilirii de relatii cu parteneri de mediere straini;

g) situatia estimativa privind costul sau tariful serviciilor de mediere.

Art. 10

(1) Agentii de ocupare a fortei de munca, acreditati potrivit prezentei legi, pot efectua medierea angajarii cetatenilor romani in strainatate numai pe baza contractelor incheiate cu angajatorii, persoane juridice sau persoane fizice straine, care contin oferte ferme de locuri de munca.

(2) Sunt considerate ferme ofertele de locuri de munca facute de angajatori, persoane juridice sau persoane fizice straine, care cuprind urmatoarele elemente cu caracter minimal:

a) conditiile de angajare, de incetare a angajarii sau de reangajare, durata si natura angajarii;

b) functia, meseria sau categoria profesionala, tariful orar, salariul, sporurile, alocatiile, cazurile in care pot fi urmarite drepturile salariale, durata timpului de munca si de repaus, orele suplimentare, concediul de odihna platit, conditiile de munca, masuri de protectie si securitate a muncii;

c) datele de plata a salariului;

d) posibilitatea acordarii de indemnizatii pentru intretinerea familiei angajatului aflata in Romania si transferul salariului si al indemnizatiei in Romania;

e) acordarea de despagubiri angajatilor romani in cazul accidentelor de munca si al bolilor profesionale;

f) obligatiile angajatilor romani in strainatate;

g) conditiile de locuit, de cazare sau, dupa caz, de inchiriere a unei locuinte si de asigurare a hranei;

h) asigurarea formalitatilor, suportarea cheltuielilor si stabilirea conditiilor de transport din Romania in statul in care se asigura ofertele de locuri de munca si retur pentru angajatii romani si membrii de familie care ii insotesc sau ii viziteaza;

i) fiscalitatea si alte contributii care greveaza asupra veniturilor angajatilor, asigurandu-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contributii de asigurari sociale.

(3) Nerespectarea de catre agentul de ocupare a fortei de munca a prevederilor alin. (1) si (2) cu ocazia medierii angajarii cetatenilor romani in strainatate atrage raspunderea civila sau penala, dupa caz, potrivit legii.

Art. 11

Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia de a asigura incheierea contractelor individuale de munca si in limba romana.

Art. 12

(1) Agentul de ocupare a fortei de munca poate trimite in strainatate pentru prestarea de activitati si persoane incadrate de acesta cu contract individual de munca.

(2) In situatia prevazuta la alin. (1) agentul de ocupare a fortei de munca va incheia cu cetateanul roman un act aditional la contractul individual de munca, in care vor fi prevazute drepturile si obligatiile reciproce, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2).

(3) Agentul de ocupare a fortei de munca si cetatenii romani aflati in situatia prevazuta la alin. (1) au obligatia de a plati, in conditiile legii, contributiile la asigurarile sociale de stat, la asigurarile sociale de sanatate si la Fondul pentru plata ajutorului de somaj, prevazute de lege, urmand sa beneficieze de prestatiile care se acorda in functie de aceste contributii.

Art. 13

Cetatenii romani care lucreaza in strainatate pe baza contractelor prevazute la art. 10, neangajati cu contract individual de munca la agenti de ocupare a fortei de munca in Romania, vor beneficia de prestatiile acordate de sistemul asigurarilor sociale de sanatate, asigurarilor de somaj sau de sistemul asigurarilor sociale de stat daca, pe baza unei declaratii privind veniturile lunare realizate in strainatate, platesc organelor competente din Romania contributiile corespunzatoare.

Art. 14

Coordonarea si controlul activitatii de ocupare a fortei de munca in strainatate se realizeaza de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 15

(1) In vederea aplicarii prevederilor prezentei legi Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va avea urmatoarele atributii specifice:

a) acreditarea agentilor de ocupare a fortei de munca pentru desfasurarea activitatii de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate;

b) suspendarea sau retragerea acreditarii agentilor prevazuti la lit. a);

c) stabilirea situatiilor ce impun ca medierea angajarii cetatenilor romani in strainatate sa se faca pe baza selectiei acestora;

d) cooperarea cu organismele, agentii, angajatorii, care au sediul sau, dupa caz, domiciliul in strainatate, in vederea cunoasterii legislatiei statului in care se asigura locuri de munca;

e) indrumarea si controlarea activitatii agentilor de ocupare a fortei de munca. (2) Criteriile, conditiile si procedurile pentru realizarea atributiilor prevazute la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice.

 

CAPITOLUL III: Contraventii

Art. 16

(1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 10 milioane lei la 15 milioane lei urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni:

a) efectuarea de catre persoanele juridice sau persoanele fizice a activitatilor de mediere a angajarii cetatenilor romaniinstrainatatecuincalcarea prevederilor art. 5, 6 si 8;

b) efectuarea de catre agentii de ocupare a fortei de munca a activitatilor de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate cu incalcarea prevederilor art. 10. (2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la alin. (1) se fac de catre personalul din cadrul Inspectiei Muncii, imputernicit in acest sens.

 

CAPITOLUL IV: Dispozitii finale

Art. 17

In aplicarea dispozitiilor prezentei legi Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Ministerul Afacerilor Externe vor elabora norme metodologice, care vor fi supuse aprobarii prin hotarare a Guvernului, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a acesteia.

Art. 18

Dispozitiile din prezenta lege, referitoare la raspunderea contraventionala, se completeaza cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 19

Dispozitiile art. 13 se aplica si cetatenilor romani care lucreaza in strainatate in baza unui contract individual de munca incheiat cu o persoana fizica sau juridica straina, aflat in executare la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Art. 20

La data intrarii in vigoare a prezentei legi orice dispozitii contrare se abroga.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.(2) din Constitutia Romaniei.

 

Publicata in Monitorul Oficial cu numarul 364 din data de 4 august 2000

<