NORME
METODOLOGICE
Normele Metodologice din 10 septembrie 1996 la Ordinul nr. 388 din 10 septembrie 1996 privind aprobarea normelor metodologice in aplicarea prevederilor Legii protectiei muncii nr. 90/1996
Norme metodologice privind clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze
Norme metodologice privind locul de munca cu pericol deosebit si pericol iminent de accidentare
Normele Metodologice 0/01 din 10 septembrie 1996 la Ordinul nr. 388 din 10 septembrie 1996 privind aprobarea normelor metodologice in aplicarea prevederilor Legii protectiei muncii nr. 90/1996
Publicat in Monitorul Oficial nr. 249 din 15 octombrie 1996
Emitent: Ministerul Muncii si Protectiei Sociale
privind autorizarea functionarii persoanelor juridice si fizice din punct de vedere al protectiei muncii
In aplicarea prevederilor art. 9, art. 18 alin. (1) lit. b), art. 20 lit. c) si ale art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice:
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
(1) In conformitate cu prevederile art. 9 din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, desfasurarea activitatilor de catre persoanele juridice si fizice este conditionata de obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii, emisa de inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii.
(2) Unitatile Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor, Ministerului Finantelor - Garda financiara, Serviciului Roman de Informatii, ale Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si ale Serviciului de Protectie si Paza vor fi autorizate de catre organele proprii.
Art. 2
Prin persoane juridice si fizice se intelege: agentii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cei cu capital social strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, autoritatile si institutiile publice, agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, in baza unor conventii internationale sau contracte bilaterale, asociatiile si organizatiile nonprofit, precum si asociatiile cu scop lucrativ care isi desfasoara activitatea in baza prevederilor legale.
Art. 3
(1) Prezentele norme metodologice stabilesc conditiile ce trebuie indeplinite de catre persoanele juridice si fizice pentru obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii.
(2) Autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii reprezinta documentul prin care se atesta ca, la data verificarii, persoana juridica sau fizica indeplineste conditiile minime stabilite prin standardele si normele de securitate in vigoare, astfel incat sa fie prevenite accidentele de munca si imbolnavirile profesionale.
Art. 4
Autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii se elibereaza de catre inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, pe raza caruia se afla sediul persoanei juridice sau adresa persoanei fizice.
CAPITOLUL II: Obligatiile solicitantului
Art. 5
In vederea obtinerii autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii, persoana juridica si persoana fizica vor depune, la inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, un dosar cuprinzand urmatoarele documente:
1. cerere de acordare a autorizatiei, adresata inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii, semnata de conducatorul persoanei juridice sau de persoana fizica, conform anexei nr. 1, insotita de fisa de identificare (anexa nr. 2);
2. certificat de inmatriculare de la Registrul comertului si statutul de functionare al persoanei juridice, inregistrat la Camera de comert si industrie sau, in cazul unor institutii, actele normative de infiintare;
3. memoriu tehnic, care va cuprinde:
a) denumirea proiectului, numarul si data elaborarii proiectului pentru constructii, tehnologii si activitati conexe. In cazul in care persoana juridica nu dispune de proiectele mentionate mai sus, va prezenta un raport de expertiza intocmit de organisme sau de persoane autorizate;
b) descrierea activitatilor, cu prezentarea riscurilor de accidentare sau de imbolnavire profesionala, generate de mijloacele de productie, procesul de munca si mediul de lucru, precum si masurile ce se asigura pentru prevenirea acestora;
c) specificarea faptului ca echipamentele tehnice din dotare corespund din punct de vedere al normelor si standardelor de protectie a muncii, care se va face prin completarea fisei cu cerintele minime de securitate (anexa nr. 3). Se excepteaza echipamentele tehnice care functioneaza in atmosfere potential explozive. Acestea trebuie certificate pentru lucrul in atmosfere explozive;
d) lista cu dotarile existente la locurile de munca, pentru interventie in caz de avarii in instalatii, de acordare a primului ajutor in caz de accident sau intoxicatii, conform baremurilor prevazute de norme sau de alte acte normative in vigoare;
e) lista substantelor toxice, explozive si inflamabile care se utilizeaza sau se degaja in procesul de productie si nivelul concentratiilor acestora in mediul de lucru, prevazut in proiect, care nu trebuie sa depaseasca concentratiile maxime admise prin legislatia in vigoare. Aceasta va fi insotita de fisele de securitate (model-anexa nr. 4);
f) organizarea activitatii de protectie a muncii;
g) mentionarea existentei instructiunilor proprii de securitate a muncii, stabilite in raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea la locurile de munca;
h) lista utilajelor si instalatiilor care intra sub incidenta I.S.C.I.R., cu mentionarea numarului autorizatiei si a datei scadente de verificare;
4. copii de pe contractele, autorizatiile si/sau avizele obtinute in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, dupa caz, de la:
a) Inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva;
b) Inspectoratul sanitar veterinar de stat (pentru sectorul de producere, prelucrare, conservare, depozitare si desfacere a produselor alimentare de natura animala);
c) Grupul de pompieri militari, acolo unde este cazul (unde s-au dat);
d) Comisia Nationala pentru Activitati Nucleare, pentru persoanele juridice a caror activitate este supusa unor regimuri speciale conform legii;
e) Comisia Nationala pentru Avizarea in Constructii, Lucrari Publice si Amenajarea Teritoriului;
f) autorizatia de utilizare sau de producere a substantelor toxice sau orice alta activitate privind circulatia produselor si substantelor toxice;
g) autorizatia privind utilizarea, prepararea, experimentarea, detinerea, tranzitarea pe teritoriul tarii, transmiterea sub orice forma, transportul, depozitarea, manipularea, precum si orice operatiune si import-export de materii explozive;
h) procesul-verbal de punere in functiune definitiva, incheiat cu furnizorul de energie electrica;
i) procesul-verbal de punere in functiune (deschidere) a instalatiilor de gaze naturale, incheiat cu furnizorul de gaze naturale;
j) acordul si/sau autorizatia de mediu, in functie de specificul activitatii;
5. pentru unitatile in care tehnologia creeaza sau se desfasoara in zone cu pericol de explozie, se vor prezenta:
a) copii de pe certificatele de conformitate ale echipamentelor tehnice folosite in zonele cu pericol de explozie, emise pe baza procedurilor si conditiilor stabilite de catre Societatea Comerciala "Insemex" - S.A. Petrosani sau de catre persoanele juridice ori fizice abilitate de aceasta;
b) tabel cu personalul specializat si atestat de Societatea Comerciala "Insemex" - S.A. Petrosani pentru executarea reviziilor si reparatiilor, precum si pentru controlul calitatii echipamentelor tehnice cu protectie antiexploziva sau copie de pe contractul de prestari de servicii incheiat cu o unitate de specialitate abilitata de Societatea Comerciala "Insemex" - S.A. Petrosani; 6. buletinele de verificare a prizelor si a legaturilor la centura de impamantare, emise de o unitate autorizata sau de formatii proprii autorizate.
Art. 6
Necesitatea autorizarii persoanelor fizice se hotaraste de catre inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, in functie de natura si de riscurile activitatii.
Art. 7
In functie de specificul activitatii, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii poate solicita si alte date necesare in vederea emiterii autorizatiei.
Emiterea autorizatiei de functionare va fi conditionata de procesul-verbal de receptie a punerii in functiune a capacitatilor de productie.
CAPITOLUL III: Emiterea autorizatiei
Art. 8
(1) Dupa inregistrarea cererii si a documentatiei pentru obtinerea autorizatiei, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii va analiza, in termen de 30 de zile, documentatia prezentata si va verifica la fata locului existenta masurilor minime necesare de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, precum si a celorlalte elemente cuprinse in documentatie (avize, determinari etc.).
(2) Prin verificarea la fata locului se urmareste modul cum sunt asigurate conditiile minime necesare pentru respectarea prevederilor normelor generale si specifice de protectie a muncii, in vederea prevenirii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale, si anume, daca:
a) echipamentele tehnice (instalatiile, utilajele, masinile) din productia interna sau din import corespund din punct de vedere al normelor si standardelor de securitate a muncii sau sunt certificate din punct de vedere al securitatii muncii;
b) exista sisteme pentru captarea, retinerea si neutralizarea substantelor nocive, toxice si explozive care rezulta din desfasurarea proceselor tehnologice, functionalitatea si eficienta acestora;
c) s-a asigurat si s-a dotat personalul cu echipament de protectie si de lucru, in concordanta cu riscurile existente;
d) sunt asigurate, conform standardelor si normelor de securitate a muncii, sistemele si dispozitivele de protectie si aparatura de masura si control necesare desfasurarii procesului tehnologic in conditii de siguranta;
e) exista dotarea cu mijloacele de interventie necesare pentru lichidarea avariilor si pentru acordarea primului ajutor;
f) s-a asigurat incadrarea cu personal calificat si autorizat pentru meseriile prevazute in normele generale de protectie a muncii sau in alte reglementari;
g) sunt nominalizate si se tine evidenta locurilor de munca cu conditii deosebite: grele, vatamatoare sau periculoase, la data verificarii.
In urma verificarii se intocmeste un raport, conform modelului din anexa nr. 5.
(3) In situatia in care o persoana juridica are o activitate permanenta pe raza altui judet, cererea si documentatia pentru autorizare se va inainta inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii pe raza caruia se afla subunitatea. In acest scop, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii va analiza documentatia, va verifica subunitatea si va emite autorizatia partiala de functionare din punct de vedere al protectiei muncii (anexa nr. 6).
(4) O copie de pe autorizatia partiala de functionare a subunitatii se include in documentatia pe care o inainteaza persoana juridica la inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii pe raza caruia isi are sediul persoana juridica, in vederea obtinerii autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii (anexa nr. 6).
Art. 9
(1) Pentru clarificarea unor probleme in vederea autorizarii, daca situatia o impune, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii solicita efectuarea, de catre organisme abilitate, a unor studii, analize, expertize tehnice, masuratori si determinari, inclusiv prin luarea de probe de produse sau materiale.
(2) Costul acestor lucrari se suporta de catre solicitantul autorizatiei.
Art. 10
(1) In urma analizarii documentatiei si a verificarii la fata locului, daca se constata ca sunt indeplinite conditiile legale, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii elibereaza autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii.
(2) In situatia in care, cu ocazia verificarii, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii constata ca nu sunt indeplinite conditiile de autorizare, va respinge cererea si va comunica in scris solicitantului decizia luata si motivele pentru care s-a dispus in acest sens.
(3) In cazul in care solicitantul nu este de acord cu decizia inspectoratului de stat teritorial pentru protectia muncii, acesta o poate contesta, in termen de 30 de zile de la instiintare, la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(4) Daca se constata ca sunt subunitati (fabrici, filiale, sucursale, sectii, ateliere, statii) care indeplinesc conditiile de autorizare din punct de vedere al protectiei muncii, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii poate emite autorizatie partiala de functionare pentru acestea.
CAPITOLUL IV: Dispozitii finale
Art. 11
(1) Modificarea oricarei conditii initiale din documentatia in baza careia s-a obtinut autorizatia de functionare impune revizuirea acesteia. In acest caz, persoana juridica sau fizica va anunta inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii si va solicita revizuirea autorizatiei.
(2) Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii va dispune completarea masurilor de securitate a muncii sau, daca este cazul, va emite o autorizatie noua.
Art. 12
Raspunderea pentru intocmirea corecta a documentatiei revine conducerii persoanei juridice, respectiv persoanei fizice.
Art. 13
Conform prevederilor art. 46 din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, persoanele juridice sau fizice, care, la data intrarii in vigoare a acesteia, isi desfasoara activitatea fara a fi autorizate din punct de vedere al protectiei muncii, sunt obligate ca, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii, sa solicite inspectoratelor de stat teritoriale pentru protectia muncii emiterea autorizatiei de functionare.
Art. 14
(1) Autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii se retrage, de catre emitent, in cazul in care se constata ca nu sunt mentinute conditiile existente la data obtinerii acesteia, conform art. 20 lit. c) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996.
(2) Retragerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii se face pe baza unui proces-verbal intocmit de catre inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, in care se arata motivele acestei decizii. Un exemplar din procesul-verbal se inainteaza la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale spre informare.
Art. 15
Inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii tin evidenta cererilor de solutionare pentru emiterea autorizatiei de functionare, precum si a autorizatiilor eliberate, a retragerilor de autorizatie si a reautorizarilor, conform modelului din anexa nr. 7.
privind certificarea calitatii de protectie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii lor in fabricatie
In temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Obiectul normei metodologice este de a stabili:
a) procedurile de avizare si de certificare a calitatii de protectie a echipamentului individual de protectie si a echipamentului individual de lucru, precum si a materialelor si semifabricatelor destinate producerii lor;
b) cerintele esentiale de securitate, cuprinse in anexa nr. 1, care trebuie indeplinite la proiectarea, realizarea, importul si comercializarea echipamentului sus-amintit;
c) organismele recunoscute pentru certificarea acestora.
Art. 2
(1) Normele metodologice se aplica persoanelor juridice si fizice din domeniile public si privat, care produc, importa si comercializeaza echipament individual de protectie si echipament individual de lucru, materiale si semifabricate destinate producerii lor, astfel incat sa se asigure functia de protectie conform normelor si standardelor de protectie a muncii.
(2) Sunt exceptate de la prevederile prezentelor norme metodologice:
a) sortimentele de echipament individual de protectie si echipament individual de lucru, create si produse special pentru Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor, Ministerul Finantelor - Garda financiara, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Comunicatii Speciale, Serviciul de Protectie si Paza;
b) sortimentele de echipament individual de protectie, create si produse pentru lupta contra incendiilor;
c) sortimentele de echipament individual de protectie pentru autoaparare;
d) sortimentele de echipament individual de protectie si salvare a personalului si pasagerilor avioanelor si navelor;
e) sortimentele de echipament individual de protectie, destinate personalului din cadrul activitatii nucleare;
f) alte sortimente excluse prin lege.
Art. 3
In sensul prezentelor norme metodologice:
a) echipamentul individual de protectie (E.I.P.) reprezinta mijloacele cu care este dotat fiecare participant la procesul de munca pentru a fi protejat impotriva riscurilor de accidentare si de imbolnavire profesionala;
b) echipamentul individual de lucru (E.I.L.) reprezinta mijloacele pe care persoanele juridice si persoanele fizice le acorda unui salariat pentru protejarea imbracamintei si incaltamintei proprii in timpul procesului de munca;
c) sortimentul de E.I.P. sau E.I.L. reprezinta grupul de mijloace individuale, diferentiat prin forma constructiva generala, zona anatomica protejata si caracteristicile functionale;
d) modelul de E.I.P. sau E.I.L. reprezinta grupul de mijloace individuale, diferentiat prin materiile prime de baza, tehnologia de realizare sau particularitatile constructive si care este propriu unui fabricant;
e) prototipul de E.I.P. sau E.I.L. reprezinta unul sau mai multe exemplare dintr-un model nou-fabricat sau importat;
f) neconformitate este nesatisfacerea uneia sau mai multor cerinte esentiale privind calitatea de protectie a echipamentului individual de protectie si a celui de lucru sau elementele sistemului calitatii fata de conditiile specifice;
in functie de performantele vizate de cerintele nesatisfacute, prin analiza si evaluarea calitatii pe principiu statistic, neconformitatile se pot grupa in majore sau minore;
g) sistemul calitatii este ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati, proceduri, procese si resurse, care are ca scop implementarea managementului calitatii.
Art. 4
Orice model de E.I.P. sau E.I.L. fabricat in tara sau importat trebuie sa indeplineasca cerintele esentiale de securitate transpuse in reguli tehnice intr-unul sau mai multe standarde, norme, prescriptii si fise tehnice. Lista acestor reglementari se publica periodic de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 5
Conformitatea modelelor de E.I.P. sau E.I.L. cu cerintele esentiale de securitate se atesta prin certificarea calitatii de protectie. In functie de complexitatea modelelor, certificarea se face de catre organismele recunoscute de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sau de catre producator, importator, comerciant, prin procedurile stabilite de prezentele norme metodologice.
Art. 6
Introducerea in fabricatie a sortimentelor noi de E.I.P. si E.I.L., comercializarea acestora si a celor importate sunt permise numai dupa avizarea lor de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. Avizul se acorda unui singur solicitant (producator, importator, comerciant) pe baza documentatiei intocmite de acesta, conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 7
Expunerea la targuri si saloane autorizate a modelelor noi de E.I.P. si E.I.L., produse in tara sau importate si neavizate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, precum si folosirea acestora in scop demonstrativ sunt permise pe durata limitata, cu conditia respectarii prevederilor art. 4, si cand in apropierea exponatelor se amplaseaza un "avertisment". Avertismentul trebuie redactat in limba romana, vizibil, clar si va mentiona interdictia utilizarii produsului.
Art. 8
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale notifica, pentru aplicarea procedurilor de certificare a calitatii de protectie a E.I.P., urmatoarele organisme recunoscute:
a) Institutul de Cercetari Stiintifice pentru Protectia Muncii (I.C.S.P.M.) - Bucuresti, pentru E.I.P. impotriva riscurilor industriale;
b) Institutul National pentru Securitatea Miniera si Protectie Antiexploziva (INSEMEX) - Petrosani, pentru E.I.P. impotriva riscurilor legate de lucrul in atmosfera potential exploziva, lucrul cu substante explozive si pentru activitatea miniera din subteran.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate recunoaste si alte organisme care indeplinesc criteriile generale impuse de sistemul national de certificare si prevederile SR EN 45011/1993.
CAPITOLUL II: Avizarea prototipurilor de E.I.P. si E.I.L.
Art. 9
Pentru avizarea prototipurilor de E.I.P. si E.I.L., solicitantul se adreseaza Ministerului Muncii si Protectiei Sociale cu o cerere scrisa, care contine:
a) numele si adresa solicitantului;
b) locul de fabricatie si numele producatorului (daca este diferit de solicitant);
c) denumirea produsului pentru care se solicita avizul (inclusiv numarul de model la fabricant, unde este cazul);
d) scopul solicitarii avizului (introducere in fabricatie, import, comercializare).
Art. 10
Cererea trebuie insotita de un dosar, care sa cuprinda:
a) memoriul de prezentare: descrierea produsului, domeniul de utilizare, lista cerintelor aplicabile pe care producatorul se angajeaza sa le respecte, modul de marcare, standardul romanesc, profesional sau de firma, fisa tehnica a produsului;
b) descrierea sistemului calitatii folosit de producator sau certificatul de atestare/aprobare a sistemului calitatii;
c) declaratia de conformitate prin care solicitantul garanteaza ca sunt respectate cerintele esentiale de securitate specifice si, dupa caz, certificatul de conformitate eliberat de organismele recunoscute, prin care se atesta ca sunt indeplinite aceste cerinte;
d) un exemplar din prospectul produsului (intocmit conform anexei nr.1 pct. 1.10.);
e) statutul societatii si certificatul de inmatriculare a acesteia;
f) imputernicirea scrisa de reprezentare, in cazul in care solicitantul este altul decat producatorul, importatorul sau comerciantul;
g) autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii, eliberata de I.S.T.P.M. din judetul de resedinta a solicitantului;
h) doua mostre din produsul supus avizarii.
Art. 11
(1) Dupa primirea cererii, a dosarului complet si a mostrelor, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale procedeaza la examinarea acestora, verificand daca:
a) documentatia cuprinde toate elementele necesare;
b) specificatiile cuprinse in documentatie asigura respectarea cerintelor esentiale de securitate sau a regulilor tehnice aplicabile;
c) mostrele prezentate sunt conforme cu specificatiile din documentatie;
d) sistemul calitatii, prevazut de fabricant, garanteaza conformitatea cu mostrele prezentate spre avizare;
f) procedura de certificare la care a fost supus sortimentul de E.I.P. a fost adecvata.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate solicita completari sau modificari ale documentatiei, efectuarea unor incercari de laborator suplimentare, supunerea E.I.P. procedurilor "examen de tip" sau de "certificare a calitatii productiei", costurile aferente fiind suportate de solicitant.
Art. 12
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va transmite solicitantului rezultatul evaluarii, care se concretizeaza prin:
a) aviz definitiv de introducere in fabricatie, import sau comercializare - cand sunt indeplinite toate cerintele;
b) aviz pentru o perioada limitata de introducere in fabricatie, import sau comercializare, in cazul in care se considera oportuna obtinerea unor informatii ulterioare privind comportarea in exploatare sau daca in urma evaluarii se semnaleaza anumite neconformitati cu regulile tehnice, care nu afecteaza calitatea de protectie si pot fi remediate pana la comercializare;
c) respingerea, in scris, a cererii solicitantului, motivand cauzele acesteia, atunci cand produsul sau sistemul de asigurare a calitatii preconizat de solicitant prezinta neconformitati fata de cerintele esentiale.
(2) In situatiile de la lit. a) si b), procedura de avizare se finalizeaza prin:
a) aviz scris care reproduce concluziile evaluarii;
b) aplicarea unei etichete permanente pe mostra care devine prototip avizat.
(3) Eticheta va contine: denumirea solicitantului, a produsului, numarul de model la producator, materia prima, sigla organismului care a acordat avizul (stampila), numarul avizului.
Art. 13
Dupa obtinerea avizului scris si a prototipului avizat, solicitantul are dreptul sa aplice, pe toate produsele identice cu acesta, marcajul de conformitate de securitate (CS), conform anexei nr. 3, si sa elibereze declaratia de conformitate CS, conform anexei nr. 2, ceea ce permite comercializarea si utilizarea produsului.
Art. 14
Avizul pentru o perioada limitata poate deveni definitiv, daca solicitantul dovedeste, in termenul stabilit, rezolvarea observatiilor facute de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, sau poate fi prelungit numai in cazuri justificate.
Art. 15
Respingerea avizarii unui produs poate face obiectul unei contestatii depuse la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale in termen de maximum 30 de zile de la data comunicarii.
Art. 16
Documentatia tehnica, stampilata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, se pastreaza la solicitant, in conditii de arhiva, pentru a fi prezentata organelor competente.
Art. 17
Datele privind prototipurile avizate sunt inscrise in Registrul unic de E.I.P. si E.I.L. avizate, la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 18
In situatia in care producatorul intentioneaza sa aduca modificari unui produs avizat, el este obligat sa le comunice Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, care analizeaza modificarile respective si decide asupra oportunitatii prelungirii avizului pentru produsul modificat sau a necesitatii unei noi evaluari prin examen CS de tip.
Art. 19
Daca in timpul fabricatiei sau al utilizarii E.I.P. sau E.I.L. se dovedeste ca acestea nu respecta anumite cerinte aplicabile, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate retrage avizul dat. Aceasta decizie va fi luata dupa ce titularul avizului a fost convocat pentru a-si prezenta punctul de vedere. Decizia de retragere a avizului poate face obiectul unei contestatii in conditiile prevazute la art. 15.
Art. 20
In cazul unor reclamatii repetate privind neconformitatea produselor cu cerintele esentiale sau cu specificatiile tehnice garantate de producator, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate impune efectuarea evaluarii prin examen CS de tip asupra oricarui model de E.I.P. sau E.I.L. care a fost avizat. Costul incercarilor si al evaluarilor este suportat de titularul avizului. Daca in urma evaluarii se constata ca nu sunt respectate cerintele de securitate, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate retrage avizul.
CAPITOLUL III: Certificarea calitatii de protectie
Art. 21
(1) Certificarea calitatii de protectie reprezinta actiunea unei terte parti, care dovedeste existenta increderii ca un model de E.I.P., corespunzator identificat, prototip sau produs final al unui proces tehnologic este in conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ ce transpune cerintele esentiale de securitate aplicabile, conform domeniului de utilizare definit.
(2) Se supun certificarii, de catre organisme recunoscute, modelele de E.I.P., destinate a proteja impotriva unor riscuri ce nu pot fi sesizate in timp util pentru a evita accidentarea, sau cele pentru care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale stabileste necesitatea confirmarii calitatii de protectie de catre organisme recunoscute.
(3) In functie de complexitatea E.I.P. si de riscurile impotriva carora acestea sunt destinate, certificarea se face prin:
a) examen CS de tip;
b) sistem de garantare a calitatii CS a produsului final sau prin sistem de asigurare a calitatii CS a productiei, cu supraveghere, ambele sisteme vizand certificarea calitatii productiei.
Art. 22
(1) Pentru sortimentele de E.I.P. de conceptie simpla si E.I.L., producatorul, importatorul sau reprezentantii acestora declara, pe proprie raspundere, ca produsele sunt conforme cu cerintele esentiale, garanteaza acest lucru si emit declaratia de conformitate.
(2) Sunt definite ca E.I.P. de conceptie simpla sortimentele pentru care utilizatorul poate aprecia el insusi eficacitatea folosirii acestora impotriva unor riscuri minime al caror efect este perceput in timp optim pentru a se evita accidentarea. Din aceasta categorie fac parte sortimentele destinate prevenirii accidentelor datorate:
a) agresiunilor mecanice ale caror efecte sunt superficiale (exemplu: manusi pentru gradinari, degetare etc.);
b) produselor de intretinere slab nocive, ale caror efecte sunt usor reversibile (exemplu: manusi de protectie contra solutiilor diluate de detergent etc.);
c) riscurilor intalnite la manipularea obiectelor calde ale caror temperaturi nu depasesc 50°C sau care produc socuri putin periculoase (exemplu: manusi, sorturi de uz profesional etc.);
d) conditiilor atmosferice care nu sunt exceptionale si nici extreme: intemperii, mediu cu temperaturi cuprinse intre -5°C si +40°C si viteza vantului de maximum 5 m/sec.;
e) socurilor si vibratiilor slabe care nu afecteaza parti vitale ale corpului si nu pot provoca leziuni ireversibile (exemplu: bonete, basmale, manusi, incaltaminte usoara etc.);
f) radiatiilor solare (exemplu: ochelari de soare etc.).
Art. 23
Producatorul sau importatorul unui model nou de E.I.P. de conceptie simpla sau E.I.L. trebuie sa fie in masura sa prezinte Ministerului Muncii si Protectiei Sociale sau organismelor recunoscute de acesta, la cerere, urmatoarea documentatie:
a) dosar tehnic de fabricatie, constituit din:
- desenul de ansamblu al modelului, cu detalii, insotit, eventual, de note de calcul, rezultate ale unor incercari, experimentari, in masura in care sunt necesare pentru confirmarea respectarii cerintelor esentiale de securitate;
- lista completa a cerintelor esentiale luate in considerare la proiectarea modelului sau lista specificatiilor tehnice pe care producatorul isi propune sa le respecte. Aceste elemente pot fi continute in standardul de firma sau in fisa tehnica a fabricantului;
b) descrierea sistemului de calitate al producatorului: mijloace de control al calitatii, incercari pe care producatorul le efectueaza pe parcursul procesului tehnologic;
c) un exemplar din prospectul produsului;
d) un exemplar din declaratia de conformitate a producatorului.
CAPITOLUL IV: Procedura de certificare "Examen CS de tip"
Art. 24
(1) Sunt supuse procedurii de certificare "examen CS de tip" toate sortimentele de E.I.P. fabricate sau importate in vederea comercializarii, cu exceptia celor prevazute la art. 22 alin. (2).
(2) Procedura de certificare, denumita "examen CS de tip", este procedura prin care un organism recunoscut constata, in urma examinarii produsului, a documentatiei si prin incercari de laborator pe exemplare de produs, ca un model de E.I.P. satisface cerintele esentiale si regulile tehnice care ii sunt aplicabile.
Art. 25
(1) Producatorul sau importatorul de E.I.P. este obligat sa solicite organismelor recunoscute de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale efectuarea evaluarii conformitatii cu cerintele esentiale de securitate pentru orice model nou-fabricat sau importat. In acest scop solicitantul va depune la organismul recunoscut urmatoarele:
a) cererea de certificare a conformitatiii produsului, continand:
- numele si adresa solicitantului;
- locul fabricarii si numele producatorului (cand acesta este diferit de solicitant);
- denumirea produsului supus procedurii de certificare si numarul de model;
b) declaratia de conformitate emisa si semnata de solicitant, in care se mentioneaza ca produsele prezentate respecta cerintele esentiale de securitate si specificatiile din documentatia tehnica;
c) documentatia tehnica.
(2) Pentru produsele importate, documentatia tehnica este formata dintr-un memoriu de prezentare (care sa contina descrierea specificatiilor tehnice respectate de producator, denumirea organismului international care a efectuat certificarea), copia de pe certificatul de atestare a conformitatii cu cerintele esentiale de securitate si de pe certificatul de calitate emis de producator, precum si versiunea in limba romana a acestora.
(3) In lipsa certificatului de atestare, produsele vor fi supuse obligatoriu procedurii de certificare, pe fiecare lot importat de E.I.P., conform art. 44.
(4) Pentru produsele fabricate in tara, documentatia tehnica este formata din:
a) domeniul de utilizare (prezentare scrisa);
b) lista completa a cerintelor esentiale de securitate luate in considerare la proiectare sau lista regulilor tehnice pe care producatorul isi propune sa le respecte, sau lista conditiilor tehnice de executie. Aceste elemente pot fi continute in standardul de firma sau intr-un memoriu tehnic;
c) desenul de ansamblu al E.I.P. si detalii, insotite eventual de note de calcul, rezultate ale unor incercari si experimentari, in masura in care sunt necesare pentru confirmarea respectarii cerintelor esentiale de securitate;
d) descrierea sistemului calitatii produsului (mijloace de control al calitatii, incercari pe care producatorul le efectueaza pe parcursul procesului tehnologic);
e) un exemplar din prospectul produsului;
f) un numar de produse necesare pentru examinari si incercari de laborator, stabilit de organismul recunoscut pentru aplicarea procedurii.
Art. 26
Organismul recunoscut pentru aplicarea procedurii efectueaza examinarea documentatiei tehnice si a modelului de E.I.P., dupa cum urmeaza:
A. Examinarea documentatiei tehnice
In cadrul acestei examinari, verifica daca:
a) documentatia cuprinde toate elementele necesare;
b) conditiile tehnice de executie prevazute de producator asigura indeplinirea cerintelor esentiale sau respectarea regulilor tehnice care ii sunt aplicabile modelului.
B. Examinarea modelului de E.I.P. pus la dispozitie de solicitant
In cadrul acestei examinari se verifica daca produsele in cauza au fost executate conform prevederilor din documentatia tehnica si daca pot fi utilizate in conditii de securitate, conform destinatiei lor. Organismul recunoscut verifica, de asemenea, conformitatea produsului cu regulile tehnice care ii sunt aplicabile si efectueaza incercarile de laborator adecvate, urmarindu-se conformitatea produselor cu regulile tehnice cuprinse in documentatie sau conformitatea produselor cu conditiile tehnice de executie ale producatorului, in masura in care acestea au fost in prealabil recunoscute ca fiind conforme regulilor tehnice aplicabile sortimentului respectiv de E.I.P.
Art. 27
Organismul recunoscut colaboreaza cu solicitantul pe parcursul examinarii si poate cere completari sau modificari ale documentatiei si modelului.
Art. 28
Cand organismul recunoscut decide ca modelul de E.I.P. examinat indeplineste cerintele esentiale de securitate sau regulile tehnice care ii sunt aplicabile emite certificatul de conformitate cu cerintele de securitate prin examen CS de tip. Acesta va contine concluziile examinarii, precum si descrierea produsului sau desenele necesare pentru identificare.
Art. 29
Cand organismul recunoscut decide ca modelul de E.I.P. examinat nu este conform cerintelor esentiale sau regulilor tehnice aplicabile, el il instiinteaza pe solicitant asupra refuzului de acordare a certificatului de conformitate, decizia finala fiind luata dupa convocarea spre consultare a acestuia.
Art. 30
Organismul recunoscut pentru efectuarea examenului CS de tip va comunica, in scris, decizia luata solicitantului si Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 31
(1) Contestatiile cu privire la deciziile luate de organismul recunoscut pentru certificare se adreseaza Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Rezolvarea contestatiilor se face de catre o comisie constituita in acest scop, in cadrul sistemului de certificare a calitatii de securitate a muncii la nivelul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 32
(1) Certificatul de conformitate prin examen CS de tip poate fi retras in orice moment de catre emitent, daca in timpul utilizarii produsului se dovedeste ca nu au fost respectate anumite reguli tehnice care sunt aplicabile. Aceasta decizie se ia dupa ce titularul certificatului de conformitate a fost convocat pentru a-si prezenta punctul de vedere.
(2) Organismul recunoscut informeaza Ministerul Muncii si Protectiei Sociale despre decizia de retragere a certificatului de conformitate.
(3) Decizia de retragere a certificatului de conformitate poate face obiectul unei contestatii, in conditiile prevazute la art. 31.
Art. 33
Titularul unui certificat de conformitate prin examen CS de tip primeste dreptul de a aplica pe prototipul supus certificarii marcajul de conformitate CS (anexa nr. 3).
Art. 34
Fabricantul sau importatorul unui sortiment de E.I.P. din domeniul de aplicare a prezentei proceduri este obligat sa solicite reevaluarea prin examen CS de tip la fiecare 3 ani. Daca producatorul/importatorul nu a solicitat reevaluarea prin examen CS de tip la termenul stabilit, organismul recunoscut va informa Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, care retrage avizul acordat.
Art. 35
Organismele recunoscute pastreaza documentatia si o mostra-martor de E.I.P., in conditii de arhiva.
Art. 36
Modelele de E.I.P., care, in urma evaluarii prin examen CS de tip, au obtinut certificatul de conformitate, vor fi inscrise in Registrul de E.I.P. si E.I.L. certificate. Informatiile privind aceste modele vor fi publicate periodic.
Art. 37
Costurile determinate de aplicarea procedurii prevazute la art. 26, precum si cele determinate de investigatiile care se fac pentru rezolvarea contestatiilor prevazute la art. 31 si 32, dovedite din vina solicitantului, se suporta de catre acesta.
CAPITOLUL V: Proceduri de certificare a calitatii productiei de E.I.P.
Art. 38
(1) Sortimentele de E.I.P. de conceptie complexa, destinate protejarii utilizatorului impotriva riscurilor de accidentare mortala si celor care pot produce efecte ireversibile asupra sanatatii, ale caror prototipuri au fost certificate prin examen CS de tip si avizate, trebuie supuse, la alegerea solicitantului, uneia dintre procedurile de certificare a calitatii productiei.
(2) Fac parte din aceasta categorie urmatoarele sortimente de E.I.P.:
a) aparatele de protectie respiratorie care protejeaza contra aerosolilor solizi, lichizi sau contra gazelor periculoase, iritante, toxice sau radiotoxice;
b) aparatele de protectie respiratorie complet izolante fata de atmosfera, inclusiv cele destinate scufundarii;
c) E.I.P. care asigura o protectie limitata in timp impotriva agresiunilor chimice sau impotriva radiatiilor ionizante;
d) E.I.P. si echipamentele individuale de interventie in ambiante calde, ale caror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egala sau mai mare de 100°C, cu sau fara radiatii infrarosii, flacari sau particule de materiale topite;
e) E.I.P. si echipamentele individuale de interventie in ambiante reci, ale caror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului mai mica sau egala cu -50°C;
f) E.I.P. destinate a proteja impotriva caderii de la inaltime;
g) E.I.P. destinate a proteja impotriva riscurilor electrice pentru lucrari executate sub tensiuni periculoase sau cele izolante impotriva tensiunilor inalte.
Art. 39
Pentru certificarea calitatii productiei, solicitantul inainteaza o cerere unui singur organism recunoscut, putand opta pentru una dintre urmatoarele proceduri:
a) sistem de garantare a calitatii CS a produsului final;
b) sistem de asigurare a calitatii CS a productiei cu supraveghere.
Art. 40
(1) Sistemul de garantare a calitatii CS a produsului final este procedura prin care un organism recunoscut atesta, prin examinari si incercari de laborator, efectuate pe principiul statistic, ca fabricantul a luat toate masurile necesare pentru a asigura omogenitatea productiei si conformitatea fiecarui produs cu modelul care a facut obiectul avizarii.
(2) Organismul recunoscut pentru aplicarea acestei proceduri este acelasi cu cel care aplica procedura examen CS de tip.
(3) Cererea inaintata de fabricant se va face o data cu cea pentru examenul CS de tip.
(4) Organismul recunoscut poate preleva cel putin o data pe an un numar adecvat de exemplare de E.I.P., la intervale aleatorii, si efectueaza asupra acestora examinari si incercari de laborator specifice, pentru a se asigura de conformitatea produselor cu prototipul avizat.
(5) Organismul recunoscut pune la dispozitia solicitantului un raport de expertiza, intr-un termen de cel mult doua luni de la data prelevarii.
(6) Cand raportul de expertiza demonstreaza neconformitatea productiei cu prototipul avizat, organismul recunoscut propune masurile care se impun, functie de defectele semnalate si informeaza Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(7) Masurile mentionate in alineatul precedent pot fi: propuneri de modificare a procesului tehnologic sau a controlului final al calitatii, efectuarea de remedieri, declasarea (acolo unde standardele permit) sau rebutarea produselor, sistarea livrarilor. Costurile rezultate din aplicarea acestei proceduri si a masurilor sunt suportate de producator/comerciant.
(8) Daca la aplicarea procedurii se constata neconformitati majore ale productiei realizate cu prototipul avizat sau, atunci cand nu se aplica masurile stabilite anterior, organismul recunoscut care a facut examinarea propune Ministerului Muncii si Protectiei Sociale retragerea avizului.
Art. 41
(1) Sistemul de asigurare a calitatii productiei cu supraveghere CS este procedura prin care un organism recunoscut de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale aproba sistemul calitatii solicitantului si controleaza, prin supraveghere, daca acesta isi indeplineste corect obligatiile.
(2) Sistemul calitatii, propus de solicitant, trebuie sa garanteze ca fiecare produs este conform cu prototipul avizat si sa indeplineasca cerintele din reglementarile privind sistemul national de certificare.
(3) Pentru aprobarea sistemului de asigurare a calitatii, producatorul va depune o cerere de evaluare a acestuia la un organism recunoscut, prezentand:
a) toate informatiile privind modelele de E.I.P. supuse procedurii, inclusiv documentatia tehnica prevazuta la art. 25 lit. c);
b) documentatia referitoare la sistemul de asigurare a calitatii, cuprinzand obiectivele de calitate, organigrama, repartitia competentelor in privinta calitatii E.I.P., examinarile si incercarile care trebuie facute de solicitant, mijloacele prevazute pentru a verifica functionarea eficienta a sistemului de asigurare a calitatii;
c) angajamentul de a indeplini obligatiile care rezulta din sistemul de asigurare a calitatii si de a mentine eficienta acestuia.
(4) Organismul recunoscut efectueaza toate evaluarile necesare privind elementele sistemului calitatii, aplicand prevederile Sistemului national de certificare si asigurandu-se ca acesta garanteaza conformitatea fiecarui produs cu prototipul avizat.
(5) Organismul recunoscut comunica decizia sa producatorului si Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(6) Organismul recunoscut controleaza prin supraveghere daca producatorul isi indeplineste corect obligatiile, efectuand periodic controale inopinate si anchete in spatii de productie si de depozitare. Intocmeste rapoarte de expertiza sau rapoarte de control, pe care le inainteaza producatorului. Acesta este obligat sa asigure accesul organismului recunoscut la locurile supuse controlului si sa furnizeze toate informatiile necesare, respectiv:
a) documentatia privind sistemul calitatii;
b) documentatia tehnica;
c) manualul calitatii.
(7) Cand rapoartele prevazute la alin. (6) semnaleaza neconformitati ale sistemului calitatii, organismul recunoscut propune masurile care se impun: cresterea frecventei anchetelor sau a controalelor inopinate, modificarea dispozitiilor interne de aplicare a sistemului, retragerea aprobarii sistemului calitatii.
Costurile rezultate din aplicarea procedurii si a acestor masuri sunt suportate de producator.
Art. 42
In caz de retragere a aprobarii sistemului calitatii, este interzisa producerea modelelor de E.I.P. pana la realizarea efectiva a tuturor masurilor care sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 40.
Art. 43
(1) Producatorul este obligat sa informeze organismul care a aprobat sistemul calitatii despre orice intentie de modificare a acestuia.
(2) Organismul recunoscut examineaza modificarile si decide daca sistemul de asigurare a calitatii propus raspunde exigentelor. Decizia va fi comunicata, in scris, producatorului si poate face obiectul unei contestatii la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, ca si in cazul celorlalte proceduri.
Art. 44
In cazul loturilor de E.I.P. importate, pentru care nu se poate prezenta copia de pe certificatul de atestare a conformitatii cu cerintele esentiale de securitate (obtinut de producator de la un organism recunoscut in tara de origine) si varianta certificatului in limba romana, se aplica obligatoriu procedura "sistem de garantare a calitatii CS a produsului final", pe fiecare lot.
CAPITOLUL VI: Dispozitii finale
Art. 45
(1) Produsele care au fost avizate conform prezentelor norme metodologice vor fi prevazute cu marcajul de conformitate CS (anexa nr. 3), care se aplica direct pe produs, clar si cat mai rezistent, iar in cazuri de exceptie, pe etichetele insotitoare.
(2) Marcajul de conformitate CS este pus de producator, importator sau de responsabilul cu vanzarea si atesta ca exemplarul este conform cu cerintele de securitate sau cu regulile tehnice aplicabile si respecta procedurile de avizare si certificare corespunzatoare.
Art. 46
(1) Producatorul, importatorul sau comerciantul unui sortiment de E.I.P. sau E.I.L., care a fost avizat si certificat conform procedurilor de mai sus, va emite si va semna declaratia de conformitate CS (anexa nr. 2). Declaratia de conformitate CS va fi data fiecarui cumparator, precum si organelor competente, la cererea acestora.
(2) Declaratia de conformitate CS impreuna cu marcajul de conformitate CS, aplicat, permit comercializarea si utilizarea produsului respectiv.
Art. 47
Raspunderea pentru conformitatea cu prototipul avizat a fiecarui exemplar de E.I.P. sau de E.I.L., fabricat si comercializat, revine responsabilului operatiunii respective.
Art. 48
(1) Ministrul Muncii si Protectiei Sociale efectueaza controale, din proprie initiativa sau ca urmare a unor reclamatii, la unitatile de fabricatie si comercializare a E.I.P. si a E.I.L. privind modul in care se respecta prevederile prezentelor norme metodologice, si poate dispune prelevarea de esantioane pentru efectuarea unor verificari si incercari de laborator de catre un organism recunoscut.
(2) Producatorul/importatorul sau reprezentantul acestuia este obligat sa comunice rezultatele la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, cel tarziu in termen de 15 zile de la primirea comunicarii de la organismul recunoscut care a facut verificarile. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va dispune masurile corespunzatoare care sunt obligatorii.
(3) Costurile eventualelor incercari si determinari, necesare in urma controalelor mentionate, sunt suportate de catre producator/importator.
Art. 49
(1) Daca in timpul utilizarii unui sortiment de E.I.P. sau de E.I.L. supus procedurilor de certificare si avizare se semnaleaza reclamatii justificate privind calitatea de protectie (neindeplinirea cerintelor esentiale, nerespectarea regulilor tehnice aplicabile etc.), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate dispune:
a) interzicerea fabricarii, importului si comercializarii sub orice forma;
b) conditionarea fabricarii, importului sau comercializarii de indeplinirea, de catre responsabilul operatiunii, a unor verificari, incercari, modificari ale sistemului calitatii, modificari ale instructiunilor de utilizare a modelelor respective de E.I.P. si de E.I.L.
(2) Decizia de retragere a certificatului de conformitate CS de catre organismul recunoscut in acest sens este considerata reclamatie justificata.
(3) Deciziile sunt luate dupa ce producatorul/importatorul/comerciantul a fost invitat sa-si prezinte punctul de vedere.
(4) In cazul in care se face uz de prevederea cuprinsa la lit. b) de mai sus, producatorul/importatorul este obligat sa suporte costurile aferente.
Art. 50
Se interzice personalului care exercita activitati legate de aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice sa divulge informatii privind secrete de fabricatie sau de comert.
Art. 51
Specialistii din Sistemul national de certificare a calitatii, care desfasoara activitati de certificare in domeniul securitatii muncii, trebuie sa fie autorizati printr-un certificat de competenta emis de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sau de catre organismele recunoscute de acesta.
Art. 52
Incalcarea prevederilor prezentelor norme metodologice atage, dupa caz, raspunderea potrivit Legii nr. 90/1996.
referitoare la certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii a echipamentelor tehnice
SECTIUNEA A
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale,
avand in vedere Tratatul de constituire a Comunitatii Europene si, in special, art. 100 al acestuia,
luand in considerare Directiva nr. 89/392/CEE referitoare la masini, cu modificarile din directivele nr. 91/368/CEE, nr. 93/44/CEE si nr. 94/68/CEE,
luand in considerare Directiva nr. 89/336/CEE referitoare la compatibilitate electromagnetica si Directiva nr. 73/23/CEE referitoare la materialele electrice utilizate la o tensiune nominala cuprinsa intre 50-1.000 V.c.a. si intre 75-1.500 V.c.c.,
in temeiul art. 12 alin. (2), (3) si (4), art. 18 alin. (1) lit. a), art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996,
luand in considerare ca este de datoria Ministerului Muncii si Protectiei Sociale de a asigura, pe teritoriul Romaniei, securitatea si sanatatea persoanelor si, daca este cazul, a bunurilor decurgand din utilizarea echipamentelor tehnice,
luand in considerare faptul ca intre statele membre ale Uniunii Europene si Romania difera cerintele care trebuie indeplinite, in ceea ce priveste amploarea lor si diferitele proceduri de certificare, si ca asemenea diferente ar putea deci ridica unele bariere comertului dintre statele membre ale Uniunii Europene si Romania,
luand in considerare ca armonizarea legislatiei romane cu cea existenta in statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste bariere din comertul liber; luand in considerare ca acest obiectiv nu poate fi realizat in mod satisfacator de Romania separat; luand in considerare ca aceste norme metodologice stabilesc cerintele care sunt vitale pentru libertatea de miscare a echipamentelor tehnice,
luand in considerare ca reglementarile destinate eliminarii barierelor tehnice din comert trebuie sa urmeze noua abordare a directivelor Uniunii Europene,
luand in considerare ca costul social al numarului mare de accidente de munca provocate direct de utilizarea echipamentelor tehnice poate fi redus prin integrarea masurilor de securitate in conceptia si fabricarea acestora,
considerand ca respectarea cerintelor esentiale de securitate si sanatate constituie un imperativ pentru asigurarea securitatii echipamentelor tehnice,
considerand ca, cu ocazia targurilor si a expozitiilor, este posibil sa se expuna echipamente tehnice care nu sunt conforme cu prevederile normelor metodologice, ca este indicat, in acelasi timp, sa fie informati factorii interesati de aceasta neconformitate si de imposibilitatea de a cumpara echipamentele tehnice in acest stadiu,
luand in considerare ca aceste norme metodologice prezinta numai cerintele esentiale; luand in considerare faptul ca, in scopul de a se facilita sarcina dovedirii conformitatii cu cerintele esentiale, sunt necesare standardele romanesti, care preiau standarde europene armonizate, astfel incat conformitatea cu acestea sa permita sa se presupuna ca un produs intruneste cerintele esentiale,
luand in considerare ca trebuie imbunatatita structura legislativa pentru a se asigura ca patronii si lucratorii sa-si aduca o contributie eficienta si adecvata la procesul de standardizare,
luand in considerare ca s-a prevazut de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale aplicarea marcajului de fabricant; luand in considerare ca marcarea inseamna ca produsul este in conformitate cu toate cerintele esentiale si procedurile de evaluare care se aplica la produsul respectiv,
luand in considerare ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, conform prevederii art. 100 A al Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, poate lua masuri temporare pentru a se limita sau pentru a se interzice punerea pe piata si folosirea echipamentelor tehnice, in cazurile in care acestea prezinta un risc deosebit pentru securitatea persoanelor, cu conditia ca masurile sa fie supuse unei proceduri de control,
luand in considerare ca este necesar sa se prevada un angajament de tranzitie care sa permita echipamentelor tehnice, fabricate in conformitate cu reglementarile in vigoare la data adoptarii prezentelor norme metodologice, sa fie comercializate si utilizate,
a adoptat sectiunea "A" a prezentelor norme metodologice referitoare la certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii a echipamentelor tehnice utilizate in medii normale.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
(1) In conformitate cu prevederile Legii protectiei muncii nr. 90/1996 se constituie Sistemul de certificare a calitatii din punct de vedere al securitatii muncii, format din organisme de certificare, cu centre si filiale de certificare, respectiv laboratoare de incercari, coordonat si gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Prezentele norme metodologice stabilesc procedurile de certificare a echipamentelor tehnice din punct de vedere al securitatii muncii, cerintele esentiale de securitate si sanatate (anexa nr. 1) pe care trebuie sa le posede echipamentele tehnice pentru a garanta securitatea si sanatatea salariatilor, a altor persoane, precum si integritatea bunurilor.
(3) Echipamentele tehnice care fac obiectul operatiunilor de expunere, punere in vanzare, vanzare, import, inchiriere, punere la dispozitie sau cedare, sub orice titlu, trebuie proiectate si construite astfel ca amplasarea, punerea in functiune, utilizarea, reglajul, intretinerea si repararea lor, in conditii conforme destinatiei prevazute de fabricant, sa nu expuna la nici un risc securitatea si sanatatea persoanelor.
Art. 2
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale:
a) elaboreaza si stabileste politica de certificare a echipamentelor tehnice din punct de vedere al securitatii muncii;
b) urmareste aplicarea reglementarilor stabilite si controleaza modul in care se respecta procedurile si conditiile de certificare;
c) dispune masurile necesare pentru ca echipamentele tehnice, care trebuie supuse certificarii in conditiile prezentelor norme metodologice, sa nu fie comercializate si utilizate, daca nu au fost certificate conform procedurilor aplicabile;
d) elaboreaza acte normative, reglementari tehnice specifice etc., conexe prezentelor norme metodologice.
Art. 3
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu se poate opune expunerii la targuri si expozitii sau la demonstratii, pentru o perioada determinata, a echipamentelor tehnice fabricate in tara sau importate, care nu sunt conforme cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Expunerea este conditionata de amplasarea in apropierea echipamentului tehnic a unui avertisment pe un panou vizibil, care sa mentioneze neconformitatea cu anumite cerinte si imposibilitatea cumpararii echipamentului tehnic inainte de a fi certificat.
(3) In timpul demonstratiilor trebuie luate masuri de securitate adecvate pentru a se asigura protectia persoanelor insarcinate cu aceste operatiuni, precum si a celor expuse la riscuri.
CAPITOLUL II: Domeniul de aplicare, cerinte
Art. 4
(1) Echipamentele tehnice fabricate in tara sau importate se certifica conform prezentelor norme metodologice.
(2) In sensul prezentelor norme metodologice, prin echipament tehnic se intelege orice masina, utilaj, instalatie, aparatura, dispozitiv, unealta sau alt mijloc asemanator, folosit de salariati in procesul muncii.
Art. 5
Nu constituie obiectul prezentelor norme metodologice urmatoarele echipamente tehnice:
a) masini actionate exclusiv prin energie umana, cu exceptia celor utilizate pentru ridicarea sarcinilor;
b) masini de uz medical, folosite direct pe pacient;
c) materiale specifice pentru parcuri de distractii;
d) cazane de abur si recipiente sub presiune;
e) masini proiectate special sau utilizate in scopuri nucleare si a caror defectare poate provoca o emisie de substante radioactive;
f) surse radioactive incorporate intr-o masina;
g) arme de foc;
h) rezervoare de stocare si conducte pentru transportul benzinei, carburantilor, lichidelor inflamabile si al substantelor periculoase;
i) mijloace de transport, adica vehicule si remorci, destinate transportului aerian, rutier, feroviar sau pe apa, de persoane si/sau marfuri, inclusiv echipamentele de bord ale acestora, cu exceptia mijloacelor de transport utilizate in industria extractiva, precum si a celor pentru transportat material exploziv;
k) instalatii cu cablu pentru transport de persoane;
l) ascensoare;
m) mijloace de transport cu cremaliera pentru persoane;
n) elevatoare teatrale;
o) masini proiectate si construite special in scopuri militare sau de mentinere a ordinii;
p) unelte manuale, scule;
r) echipamente electrice pentru utilizari medicale si electroradiologice;
s) componente electrice pentru ascensoare de marfuri si persoane;
s) contoare electrice;
t) echipamente gospodaresti (menajere) pentru conectare la retea;
t) dispozitive pentru alimentarea cu curent a imprejmuirilor de pajiste;
u) echipamente electrice speciale pentru utilizare pe nave, aeronave sau pe cai ferate si a caror prescriptii corespund instalatiilor internationale.
Art. 6
(1) Echipamentele tehnice la care se aplica prezentele norme metodologice trebuie sa satisfaca cerintele esentiale de securitate si sanatate enuntate in anexa nr. 1, transpuse, total sau partial, in standarde si norme de protectia muncii.
(2) Echipamentele si sistemele protectoare, care functioneaza in atmosfere potential explozive, trebuie sa satisfaca prevederile din sectiunea B a prezentelor norme metodologice.
Art. 7
Avand in vedere Legea protectiei muncii si conditiile concrete din economia nationala, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate completa dispozitiile prezentelor norme metodologice cu cerinte suplimentare, necesare asigurarii protectiei salariatilor si a altor persoane.
Art. 8. - Competenta solutionarii sesizarilor privind gradul de acoperire a riscurilor prezentate de echipamentele tehnice atat prin cerintele esentiale de securitate si sanatate, cat si prin standarde, norme, revine in exclusivitate Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
CAPITOLUL III: Proceduri de certificare
Art. 9
Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate, utilizate, numai daca sunt certificate si indeplinesc conditiile prevazute la art. 6 din prezentele norme, astfel:
a) echipamentele tehnice, care sunt prevazute in anexa nr. 7, se supun procedurii certificarii de conformitate prin examen CS de tip, in conditiile art. 17;
b) echipamentele tehnice care nu sunt prevazute in anexa nr. 7 se supun procedurii certificarii efectuate de fabricant, denumita si autocertificare, in conditiile art. 16.
Art. 10
(1) Fabricantul, importatorul sau responsabilul cu punerea pe piata (distribuitorul autorizat) a unui exemplar nou de echipament tehnic, care face obiectul prezentelor norme metodologice, trebuie sa intocmeasca si sa semneze o declaratie CS de conformitate, redactata conform anexei nr. 2, care atesta ca respectivul echipament tehnic este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Declaratia de conformitate trebuie sa fie transmisa beneficiarului echipamentului tehnic supus operatiunilor de expunere, punere in vanzare, vanzare, import, inchiriere, cedare sau punere la dispozitie, sub orice titlu.
Art. 11
(1) Echipamentele tehnice de ocazie se supun procedurilor de certificare, inainte de punerea pe piata.
(2) In timpul expunerii, punerii in vanzare, vanzarii, importului, inchirierii, cedarii sau punerii la dispozitie, sub orice titlu, a unui echipament tehnic de ocazie, care face obiectul prezentelor norme metodologice, responsabilul operatiunilor sus-mentionate trebuie sa detina si/sau sa transmita beneficiarului o declaratie de conformitate, redactata conform anexei nr. 2.
Art. 12
Se supun procedurilor de certificare si echipamentele tehnice fabricate pentru uz propriu.
Art. 13
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa aplice pe echipamentele tehnice certificate marcajul de securitate CS, conform anexei nr. 5.
(2) Marcajul de securitate trebuie sa fie aplicat in mod distinct, lizibil, durabil si atesta ca exemplarul de echipament tehnic a fost supus procedurilor de certificare si este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(3) Este interzis sa se aplice pe echipamentele tehnice alte marci sau inscriptii care pot sa creeze confuzie cu marcajul CS.
Art. 14
(1) Este interzisa punerea in vanzare, vanzarea, importul, inchirierea, punerea la dispozitie si cedarea, sub orice titlu, a echipamentelor tehnice, daca nu au fost certificate conform procedurilor de certificare.
(2) Daca fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat nu a indeplinit obligatiile ce ii revin conform prezentelor norme metodologice, aceste obligatii trebuie indeplinite de catre beneficiarul echipamentului.
(3) Este interzis sa se aplice pe un echipament tehnic, pe ambalajul sau sau pe orice document referitor la acesta un marcaj prevazut in cadrul certificarii de conformitate sau de a se elibera o declaratie de conformitate, daca respectivul echipament tehnic nu a fost certificat.
Art. 15
Costurile aferente operatiunilor de certificare pentru echipamentele tehnice, care se supun procedurilor de certificare, sunt suportate de solicitant.
Procedura de certificare de conformitate efectuata de fabricant (autocertificare)
Art. 16
(1) Certificarea efectuata de fabricant, denumita autocertificare, este procedura prin care fabricantul sau distribuitorul autorizat declara pe propria raspundere, prin intocmirea si semnarea declaratiei de conformitate, conform anexei nr. 2, ca exemplarul de echipament tehnic este conform cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul sau distribuitorul autorizat trebuie sa efectueze cercetarile si probele (incercarile) necesare pe componente, accesorii sau pe intregul echipament tehnic, pentru a stabili daca acesta, prin proiectare si constructie, poate fi asamblat si pus in functiune in conditii de securitate.
(3) Fabricantul sau distribuitorul autorizat redacteaza o declaratie de conformitate si intocmeste documentatia tehnica, conform anexei nr. 3, pe care le prezinta organismului recunoscut, insotite de o cerere scrisa de examinare si inregistrare a echipamentului tehnic in Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii.
(4) Organismul recunoscut va examina si va pastra aceasta documentatie, comunicand in termen de doua luni numarul de inregistrare al acesteia in Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii sau refuzul motivat al inregistrarii.
(5) Registrul echipamentelor tehnice supuse autocertificarii este administrat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si este gestionat de organismul recunoscut.
(6) Dupa obtinerea atestarii, fabricantul sau distribuitorul autorizat poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice insotite de declaratia de conformitate pot fi puse pe piata.
(7) Fabricantul sau distribuitorul autorizat poate solicita organismului recunoscut evaluarea documentatiei tehnice, corespunzator prevederilor prezentelor norme.
Procedura de certificare de conformitate prin examen CS de tip
Art. 17
(1) Certificarea de conformitate prin examen CS de tip este procedura prin care un organism recunoscut constata si atesta ca modelul de echipament tehnic satisface prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa introduca cererea de certificare prin examen CS de tip la un singur organism recunoscut, pentru fiecare model de echipament tehnic.
(3) Cererea de certificare prin examen CS de tip trebuie sa contina denumirea/numele si sediul/adresa fabricantului, importatorului sau distribuitorului autorizat, locul de fabricare a echipamentului tehnic si sa fie insotit de:
a) documentatia tehnica prevazuta la anexa nr. 3;
b) un exemplar din modelul de echipament tehnic supus certificarii sau, dupa caz, indicarea locului unde acesta poate fi examinat.
(4) Organismul de certificare recunoscut, sesizat prin cererea de certificare de conformitate, prin examen CS de tip, va proceda la evaluarea sistemului de calitate, la examinarea documentatiei tehnice si va supune echipamentul tehnic incercarilor corespunzatoare in laboratoarele proprii sau in alte laboratoare de incercari recunoscute de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(5) Dupa examinarea modelului de echipament tehnic, organismul de certificare recunoscut va intocmi procesul-verbal de certificare, in care se va concluziona daca:
a) modelul de echipament tehnic, supus procedurii de certificare, este conform cu cerintele esentiale de securitate si sanatate ce ii sunt aplicabile si nu expune la riscuri utilizatorii sau alte persoane.
Organismul recunoscut va lua in evidenta si va pastra un exemplar din documentatia tehnica si, in intelegere cu solicitantul, exemplarul modelului de echipament tehnic sau parti din echipamentul tehnic, daca sunt necesare pentru comparare cu procedura proprie. Aceste materiale de referinta trebuie sa fie confidentiale.
In acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului certificatul de conformitate, intocmit conform anexei nr. 4, procesul-verbal de certificare si va inregistra echipamentul tehnic in Registrul echipamentelor tehnice supuse examenului CS de tip.
Registrul echipamentelor tehnice supuse examenului CS de tip este administrat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si gestionat de organismul recunoscut.
Dupa inregistrare, fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat poate aplica marcajul de securitate, iar echipamentele tehnice, insotite de declaratia de conformitate, pot fi puse pe piata;
b) modelul de echipament tehnic supus procedurii de certificare prin examen CS de tip nu este conform cu cerintele esentiale de securitate si sanatate din prezentele norme metodologice.
In acest caz, organismul recunoscut va transmite solicitantului un exemplar din procesul-verbal de certificare, in care se va motiva cauza respingerii si, totodata, va informa despre aceasta Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 18
(1) Orice modificare facuta sau care se intentioneaza a fi facuta modelului de echipament tehnic certificat trebuie adusa la cunostinta organismului de certificare.
(2) Organismul de certificare ia cunostinta de aceste modificari si, in cazul in care se asigura ca ele nu fac necesara o noua certificare, comunica solicitantului ca certificarea initiala ramane valabila pentru modelul astfel modificat.
(3) In caz contrar, organismul de certificare comunica fabricantului, importatorului sau distribuitorului autorizat ca certificarea initiala isi inceteaza valabilitatea pentru modelul astfel modificat. Daca fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat decide sa mentina modificarile aduse echipamentului tehnic, acesta trebuie sa supuna modelul modificat unei noi proceduri de certificare.
CAPITOLUL IV: Organisme de certificare
Art. 19
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste organismele de certificare a echipamentelor tehnice, conform prezentelor norme metodologice, si publica, pentru informare, lista acestora.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa aplice criteriile prevazute in anexa nr. 6 pentru evaluarea organismelor de certificare care urmeaza sa fie recunoscute.
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate sa retraga recunoasterea unui organism de certificare, daca constata ca acesta nu satisface criteriile prevazute in anexa nr. 6, facand publica decizia luata.
(4) Organismele recunoscute vor intocmi proceduri proprii de certificare, avand drept baza prevederile prezentelor norme metodologice, care vor fi aprobate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
(5) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste laboratoarele de incercari, conform criteriilor prevazute in anexa nr. 6, pentru evaluarea acestora.
(6) Organismele de certificare, laboratoarele de incercari din cadrul altor sisteme de certificare a calitatii pot aplica prevederile prezentelor norme metodologice, numai dupa obtinerea recunoasterii din partea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 20
Organismele de certificare trebuie:
a) sa indeplineasca conditiile prevazute in anexa nr. 6;
b) sa permita persoanelor desemnate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale accesul liber, in vederea efectuarii actiunilor de control si a verificarilor privind indeplinirea obligatiilor care le revin prin prezentele norme metodologice;
c) sa furnizeze Ministerului Muncii si Protectiei Sociale toate informatiile solicitate privind operatiunile de certificare sau de control al conformitatii.
Art. 21
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale abiliteaza Institutul de Cercetari Stiintifice pentru Protectia Muncii (I.C.S.P.M.) Bucuresti sa aplice procedurile de certificare prevazute in prezentele norme metodologice, cu obligatia incadrarii in prevederile art. 20 lit. a).
(2) I.C.S.P.M. Bucuresti aplica procedurile de certificare pentru echipamentele tehnice, fabricate in tara sau importate, cu exceptia celor destinate folosirii in atmosfere potential explozive.
(3) Organismele de certificare recunoscute trebuie sa colaboreze si sa se informeze reciproc, astfel ca impreuna sa asigure indeplinirea corecta si completa a prevederilor prezentelor norme metodologice.
CAPITOLUL V: Control si prevenire
Art. 22
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale are dreptul si este obligat sa controleze in unitatile de fabricatie, depozitare, comercializare si utilizare daca echipamentele tehnice indeplinesc prevederile prezentelor norme metodologice si poate dispune prelevarea de esantioane pentru efectuarea unor verificari si incercari la organismele recunoscute.
(2) Costurile examinarilor sau ale incercarilor efectuate de organismele de certificare recunoscute, ca urmare a unor inspectii sau controale dispuse de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in baza unor constatari, reclamatii etc., vor fi suportate de catre fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat.
(3) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat comunica reprezentantilor Ministerului Muncii si Protectiei Sociale rezultatele verificarilor, cel tarziu in termen de 15 zile de la primirea lor de la organismul recunoscut.
Art. 23
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale controleaza modul de organizare, la fabricant, a activitatii de control al conformitatii pe fluxul de fabricatie si a echipamentului tehnic (E.T.) finit sau a sistemului de asigurare a calitatii pe care-l aplica.
Art. 24
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu poate interzice sau restrange comercializarea, punerea in functiune si utilizarea echipamentelor tehnice care respecta prevederile prezentelor norme metodologice.
Art. 25
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale poate interzice punerea in vanzare, importul, inchirierea, punerea la dispozitie, cedarea, sub orice titlu, punerea in functiune si utilizarea, si poate dispune retragerea de pe piata a unui model de echipament tehnic care face obiectul prezentelor norme metodologice, daca acesta:
a) pune in pericol securitatea si sanatatea persoanelor si, dupa caz, a bunurilor;
b) nu este conform cu prevederile art. 1 alin. (2) referitoare la cerintele esentiale de securitate si sanatate etc.;
c) nu a fost supus procedurilor de certificare aplicabile, conform prezentelor norme metodologice;
d) este insotit de declaratia de conformitate si/sau este prevazut cu marcajul de securitate CS, intocmit si, respectiv, aplicat fara respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 26
(1) In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca echipamentul tehnic insotit de declaratia de conformitate si/sau prevazut cu marcajul de securitate, utilizat conform destinatiei prevazute de fabricant, risca sa compromita securitatea persoanelor si, dupa caz, a bunurilor, ia toate masurile necesare pentru retragerea echipamentului tehnic de pe piata, interzicerea comercializarii si utilizarii.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale informeaza imediat persoanele fizice si/sau juridice interesate asupra masurii luate, indicand ratiunile deciziei sale si cauza neconformitatii rezultate:
a) din nerespectarea cerintelor esentiale de securitate si sanatate si/sau dintr-o necorespunzatoare aplicare a standardelor prevazute la art. 6;
b) dintr-o lacuna a standardelor prevazute la art. 6.
Art. 27
In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca standardele si normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac in totalitate cerintele esentiale de securitate si sanatate, acesta expune ratiunile constatarii, pe care le comunica organelor in drept, notificand, dupa caz, admiterea, completarea sau interzicerea aplicarii acestora.
Notificarile se inscriu intr-un registru special de evidenta.
Art. 28
(1) Fabricantul, importatorul sau distribuitorul autorizat trebuie sa conserve si sa tina la dispozitia Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a organismelor de certificare recunoscute documentatia tehnica, intocmita conform prevederilor prezentelor norme metodologice, minimum 10 ani de la data fabricatiei ultimului exemplar al modelului de echipament tehnic.
(2) Nepunerea la dispozitie a respectivei documentatii Ministerului Muncii si Protectiei Sociale in termenul stabilit constituie un indiciu de neconformitate a echipamentului tehnic si va fi susceptibila interzicerea comercializarii si utilizarii oricarui exemplar al modelului de echipament tehnic care face obiectul documentatiei tehnice.
Art. 29
(1) Certificatul de conformitate, emis conform prezentelor norme metodologice, poate fi retras din dispozitia Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, daca se constata nerespectarea cerintelor esentiale de securitate si sanatate, a standardelor si normelor de securitate a muncii aplicabile. Aceasta decizie este luata dupa ce titularul certificatului de conformitate a fost solicitat sa-si prezinte punctul de vedere.
(2) Decizia trebuie sa fie motivata prin neconformitati suficient de importante pentru a justifica punerea in cauza a deciziei initiale de eliberare a certificatului de conformitate.
Art. 30
Deciziile luate de organismele recunoscute in ceea ce priveste declaratia de conformitate, intocmirea si inregistrarea certificatului de conformitate stabilit prin procedura de certificare, neconfirmarea primirii documentatiei tehnice si nerespectarea de catre organismele recunoscute a termenelor prevazute pentru efectuarea acestor formalitati pot constitui obiectul unei reclamatii adresate Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, care trebuie sa hotarasca solutia definitiva in termen de maximum doua luni.
Art. 31
(1) Contestatiile cu privire la deciziile luate de organismul de certificare recunoscut se adreseaza Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
(2) Rezolvarea contestatiilor se face de catre o comisie constituita in acest scop, dupa examinarea pozitiei solicitantului cererii de certificare si a organismului recunoscut.
CAPITOLUL VI: Dispozitii finale
Art. 32
Incalcarea prevederilor prezentelor norme metodologice atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala, potrivit Legii protectiei muncii.
Art. 33
Raspunderea pentru daunele provocate de echipamentele tehnice fabricate in tara sau importate, care nu indeplinesc prevederile prezentelor norme metodologice, revine celor care le-au fabricat, comercializat sau utilizat fara declaratia de conformitate si/sau marcajul de securitate.
Art. 34
Toate deciziile luate in vederea aplicarii prezentelor norme metodologice, care conduc la interzicerea sau restrangerea comercializarii si utilizarii echipamentelor tehnice, trebuie bine argumentate, indicandu-se caile si termenele de contestatie.
Art. 35
Documentatia tehnica, certificatul de conformitate, declaratia de conformitate, reclamatiile si intreaga corespondenta legata de acestea etc., precum si toate deciziile luate in aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice trebuie redactate in limba romana.
Art. 36
Se interzice ca personalul propriu sau atras din institutiile publice si organismele recunoscute, care exercita activitati legate de aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, sa divulge informatiile obtinute in exercitarea atributiilor lor.
Art. 37
(1) Specialistii altor sisteme de certificare a calitatii, care desfasoara activitati de audit in domeniul securitatii muncii, trebuie sa fie autorizati printr-un certificat de competenta emis de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sau de catre organismele mandatate de acesta.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale publica lista specialistilor pe care ii autorizeaza pentru activitatea de audit.
Art. 38
(1) Pentru masinile, utilajele si instalatiile prevazute in anexa nr. 7 la poz. 5), 8), 14), 15) si 16) si, de asemenea, pentru dispozitivele de securitate, termenul pentru initierea procedurilor de certificare este de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2) Pentru celelalte categorii de masini, utilaje si instalatii, termenul pentru initierea procedurilor de certificare este de 24 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentelor norme metodologice.
SECTIUNEA B
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale,
avand in vedere Tratatul de constituire a Comunitatii Europene si, in special, art. 100A al acestuia, luand in considerare Directiva nr. 94/9/EC privind echipamentele si sistemele protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive,
in temeiul art. 12 alin. (2), (3), (4), art. 18 alin. (1) lit. a) si al art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996,
luand in considerare ca este de datoria Ministerului Muncii si Protectiei Sociale sa asigure pe teritoriul Romaniei securitatea si sanatatea persoanelor si, daca este cazul, a bunurilor, in special cea a lucratorilor impotriva pericolelor care rezulta din folosirea echipamentelor si a sistemelor care asigura protectia impotriva atmosferelor potential explozive,
luand in considerare ca prevederi obligatorii din statele membre ale Uniunii Europene determina nivelul de securitate care trebuie atins de echipamente si sisteme protectoare destinate folosirii in atmosfere potential explozive; luand in considerare ca acestea sunt in general specificatii electrice si neelectrice, avand un efect asupra conceptiei si structurii echipamentelor care pot fi folosite in atmosfere potential explozive,
luand in considerare faptul ca intre statele membre ale Uniunii Europene si Romania difera cerintele care trebuie indeplinite, in ceea ce priveste amploarea lor, si diferitele proceduri de certificare; luand in considerare ca asemenea diferente ar putea deci ridica unele bariere comertului dintre statele membre ale Uniunii Europene si Romania,
luand in considerare ca armonizarea legislatiei romane cu cea existenta in statele membre ale Uniunii Europene este singurul mod de a elimina aceste bariere ale comertului liber; luand in considerare ca acest obiectiv nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre Romania, separat; luand in considerare ca aceste norme metodologice stabilesc cerintele care sunt vitale pentru libertatea de miscare a echipamentelor la care se refera,
luand in considerare ca reglementarile destinate eliminarii barierelor tehnice din comert trebuie sa urmeze Noua abordare a directivelor Uniunii Europene, care impune o definire a cerintelor privind securitatea si a altor cerinte ale societatii, fara reducerea nivelurilor existente; luand in considerare ca rezolutia Consiliului Uniunii Europene privind Noua abordare a directivelor Uniunii Europene din mai 1985 prevede ca un numar foarte mare de produse sa fie acoperit de o singura directiva pentru evitarea amendamentelor frecvente si a proliferarii unor asemenea documente,
luand in considerare ca directivele au contribuit ca legislatia statelor membre ale Uniunii Europene pentru echipamente electrice utilizate in atmosfere potential explozive sa faca pasi concreti spre protectia contra exploziilor, prin masurile legate de structura echipamentelor in chestiune, si ca au contribuit la eliminarea barierelor in comert in acest domeniu; luand in considerare ca, in paralel, este necesara o revizie si o expansiune a directivelor existente, intrucat trebuie luate masuri de aparare impotriva pericolelor potentiale generate de asemenea echipamente. Aceasta inseamna in special ca masurile destinate garantarii protectiei eficiente a utilizatorilor si a tertelor parti trebuie sa fie deja avute in vedere in fazele de proiectare si fabricare,
luand in considerare ca formele de pericol, masurile de protectie si metodele de incercare sunt adesea foarte asemanatoare, daca nu identice, atat pentru echipamentele miniere cat si pentru cele de suprafata; luand in considerare ca, din aceste motive, este absolut necesar sa se acopere prin prezentele norme metodologice echipamentele si sistemele protectoare ce intra in ambele grupe,
luand in considerare ca cele doua grupe de echipamente mentionate mai sus sunt folosite intr-un mare numar de sectoare comerciale si industriale si au o deosebita semnificatie economica; luand in considerare ca respectarea cerintelor de securitate si sanatate sunt esentiale pentru a se asigura securitatea echipamentelor si a sistemelor protectoare, luand in considerare ca aceste cerinte au fost subdivizate in cerinte generale si suplimentare care trebuie respectate de echipamente si sisteme protectoare; luand in considerare ca, in special, cerintele suplimentare sunt destinate pentru a se tine seama de pericolele existente sau potentiale; luand in considerare ca echipamentele si sistemele protectoare trebuie sa includa, deci, cel putin una dintre aceste cerinte, in cazul in care aceasta este necesara pentru functionarea lor corespunzatoare sau trebuie sa se aplice la utilizarea destinata acestora; luand in considerare ca notiunea de utilizare destinata este de importanta primordiala pentru asigurarea protectiei la explozie a echipamentelor si sistemelor protectoare; luand in considerare ca este esential ca fabricantii sa furnizeze informatii complete; luand in considerare ca este, de asemenea, necesara marcarea clara, specifica a echipamentelor enuntate, care stabileste utilizarea intr-o atmosfera potential exploziva,
luand in considerare, deci, ca aceste norme metodologice prezinta numai cerintele esentiale; luand in considerare faptul ca, in scopul de a se facilita sarcina dovedirii conformitatii cu cerintele esentiale, sunt necesare standarde romanesti care preiau standarde europene armonizate, mai ales cu privire la aspectele neelectrice ale protectiei impotriva exploziilor, standardele privind proiectarea, fabricarea si incercarea echipamentelor, incat conformitatea cu acestea sa permita sa se presupuna ca un produs intruneste asemenea cerinte esentiale,
luand in considerare ca trebuie imbunatatita structura legislativa pentru a se asigura ca patronii si lucratorii sa-si aduca o contributie eficienta si adecvata la procesul de standardizare,
luand in considerare ca, avand in vedere natura riscurilor implicate in folosirea echipamentelor in atmosfere potential explozive, este necesara stabilirea unor proceduri care sa se aplice la evaluarea conformitatii cu cerintele de baza ale normelor metodologice; luand in considerare ca aceste proceduri trebuie concepute in lumina nivelului de risc care poate fi inerent la echipamente si/sau impotriva caruia sistemele trebuie sa protejeze mediul inconjurator invecinat; luand in considerare, deci, ca fiecare categorie de conformitate a echipamentelor trebuie sa fie completata printr-o procedura adecvata sau o selectie intre mai multe proceduri echivalente; luand in considerare ca s-a prevazut de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale aplicarea marcajului de fabricant sau al reprezentantului sau autorizat din Romania; luand in considerare ca marcarea inseamna ca produsul este in conformitate cu toate cerintele de baza si cu procedurile de evaluare care se aplica la produsul respectiv,
luand in considerare ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, conform prevederii art. 100A al tratatului, poate lua masuri temporare pentru a se limita sau interzice punerea pe piata si folosirea echipamentelor si sistemelor protectoare, in cazurile in care acestea prezinta un risc deosebit pentru securitatea persoanelor si, daca este cazul, a animalelor domestice sau a proprietatii, cu conditia ca masurile sa fie supuse unei proceduri de control,
luand in considerare ca este necesar sa se prevada un aranjament de tranzitie care sa permita echipamentelor fabricate in conformitate cu regulamentele nationale in vigoare la data adoptarii prezentelor norme metodologice sa fie comercializate si puse in serviciu,
a adoptat Sectiunea "B" a prezentelor norme metodologice, referitoare la certificarea calitatii din punct de vedere al securitatii muncii a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate a fi utilizate in atmosfere potential explozive.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
(1) Sectiunea B a prezentelor norme metodologice se refera la echipamente si sisteme protectoare destinate folosirii in atmosfere potential explozive.
(2) Dispozitivele de siguranta, dispozitivele de control si dispozitivele de reglare, destinate folosirii in afara atmosferelor potential explozive, dar necesare pentru/sau care contribuie la functionarea in conditii de securitate a echipamentelor si sistemelor protectoare cu referire la riscurile de explozie, sunt, de asemenea, incluse sub incidenta prezentelor norme metodologice.
(3) In cadrul prezentelor norme metodologice sunt valabile urmatoarele definitii:
Echipamente si sisteme protectoare destinate folosirii in atmosfere potential explozive:
a) echipamente - masini, instalatii, utilaje, aparatura, dispozitive fixe sau mobile, componente de control si instrumentatia din acestea, sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau impreuna, sunt destinate generarii, transferului, stocarii, masurarii, controlului sau transformarii energiei folosite pentru prelucrarea materiei si care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potentiale de aprindere;
b) sisteme protectoare - entitati constructive destinate opririi imediate a exploziilor incipiente si/sau limitarii domeniului efectiv al flacarilor de explozie si al presiunilor de explozie. Sistemele protectoare pot fi integrate in echipamente sau pot fi puse separat pe piata in sisteme autonome;
c) componente - orice piesa esentiala pentru functionarea sigura a echipamentelor si sistemelor protectoare, dar fara a avea functie autonoma.
Atmosfere explozive:
Amestecul cu aer, in conditii atmosferice, al substantelor inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceturi sau prafuri in care, dupa ce s-a produs aprinderea, combustia se propaga la intregul amestec nears.
Atmosfera potential exploziva:
O atmosfera care poate deveni exploziva in urma conditiilor locale si operationale.
Grupe si categorii de echipamente:
Echipamente din grupa I se refera la echipamente destinate folosirii in minele subterane si la acele parti ale instalatiilor de suprafata ale unor astfel de mine, care pot fi expuse la grizu si/sau praf de combustibil.
Echipamente din grupa a II-a se refera la echipamente destinate folosirii in alte locuri, care pot fi expuse la atmosfere explozive.
Categoriile de echipamente care definesc nivelurile cerute de protectie sunt descrise in anexa nr. 1.
Echipamentele si sistemele protectoare pot fi destinate numai unei anumite atmosfere explozive. In acest caz, acestea trebuie sa fie marcate corespunzator.
Utilizare destinata:
Folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare si a dispozitivelor mentionate in art. 1 alin. (2), in conformitate cu grupa si cu categoria echipamentelor, trebuie sa se faca cu toate informatiile furnizate de fabricant, care sunt necesare pentru functionarea sigura a echipamentelor, sistemelor protectoare si dispozitivelor.
(4) Urmatoarele echipamente sunt excluse din domeniul prezentelor norme metodologice:
- dispozitive medicale destinate a fi folosite intr-un mediu ambiant medical;
- echipamente si sisteme protectoare, la care pericolul de explozie rezulta exclusiv din prezenta substantelor explozive sau a substantelor chimice instabile;
- echipamente destinate a fi folosite in medii ambiante domestice si necomerciale in care atmosferele potential explozive pot fi create, doar rareori, numai in urma unei scurgeri accidentale de gaz combustibil;
- echipamente individuale de protectie (E.I.P.) cuprinse in Normele metodologice privind certificarea calitatii de protectie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii lor in fabricatie;
- nave si platforme marine mobile, impreuna cu echipamentele de la bordul acestora;
- mijloace de transport, adica vehicule si remorcile lor, destinate numai pentru transportul aerian al pasagerilor sau pe retelele rutiere, feroviare, sau pe apa, ca si acele mijloace destinate transportului aerian de bunuri, pe retele rutiere, feroviare sau pe apa. Nu trebuie excluse vehiculele destinate folosirii intr-o atmosfera potential exploziva.
Art. 2
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa ia toate masurile adecvate pentru a se asigura ca echipamentele, sistemele protectoare si dispozitivele mentionate in art. 1 alin. (2) sa poata fi puse pe piata si puse in functiune, numai daca, in cazul instalarii, intretinerii si folosirii pentru scopul destinat, ele nu pericliteaza sanatatea si securitatea persoanelor si, daca este cazul, a bunurilor.
(2) Prevederile prezentelor norme metodologice nu limiteaza dreptul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale de a stabili si alte cerinte care apar necesare in scopul asigurarii protectiei persoanelor si, in special, a lucratorilor, atunci cand folosesc echipamentele, sistemele protectoare si dispozitivele mentionate la art. 1 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu trebuie sa impiedice expunerea la targuri, expozitii sau demonstratii a echipamentelor, sistemelor protectoare sau dispozitivelor mentionate la art. 1 alin. (2), care nu sunt conforme prevederilor prezentelor norme metodologice, cu conditia ca un semn vizibil sa indice clar ca asemenea echipamente, sisteme protectoare si dispozitive nu se conformeaza si ca ele nu se ofera la vanzare pana cand nu au fost aduse in conformitate de catre fabricant sau de catre reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania.
(4) Pe durata demonstratiilor trebuie luate masuri de securitate adecvate pentru asigurarea protectiei persoanelor.
Art. 3
Echipamentele, sistemele protectoare si dispozitivele mentionate la art. 1 alin. (2), la care se refera prezentele norme metodologice, trebuie sa satisfaca cerintele esentiale de securitate si de sanatate in munca, stabilite in anexa nr. 2, care se aplica tinandu-se seama de utilizarea destinata lor.
Art. 4
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu trebuie sa interzica, sa restranga sau sa impiedice punerea pe piata si punerea in functiune pe teritoriul Romaniei a echipamentelor, sistemelor protectoare sau dispozitivelor mentionate la art. 1 alin. (2), care sunt conforme prevederilor acestor norme.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale nu trebuie sa interzica, sa restranga sau sa impiedice punerea pe piata a unor componente care, fiind insotite de un certificat de conformitate, asa cum se mentioneaza in art. 8 alin. (3), sunt destinate incorporarii in echipamente sau sisteme protectoare, asa cum sunt ele definite in prezentele norme metodologice.
Art. 5
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale se conformeaza prevederilor prezentelor norme metodologice, inclusiv procedurilor relevante pentru evaluarea conformitatii stabilite la cap. II, si anume:
a) echipamentele, sistemele protectoare si dispozitivele mentionate la art. 1 alin. (2) vor fi insotite de declaratia de conformitate mentionata in anexa nr. 10B si vor avea marcajul "Ex" prevazut in art. 10;
b) componentele mentionate la art. 4 alin. (2) vor fi insotite de certificatul de conformitate mentionat la art. 8 alin. (3) din cap. II.
(2) In absenta unor standarde romanesti care preiau standarde europene armonizate, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a aduce la cunostinta partilor interesate standardele si specificatiile tehnice existente, referitoare la ceea ce este important sau relevant pentru implementarea cerintelor esentiale privind securitatea si sanatatea in munca.
(3) In cazul in care un standard romanesc, care preia un standard european armonizat, cuprinde una sau mai multe dintre cerintele esentiale de securitate si sanatate, se presupune ca echipamentele si sistemele protectoare, dispozitivele mentionate la art. 1 alin. (2) sau componentele mentionate la art. 4 alin. (2), construite in conformitate cu standardul respectiv, trebuie sa fie considerate in conformitate cu cerintele esentiale de securitate si sanatate aplicabile.
(4) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va publica lista standardelor romanesti de securitatea muncii obligatorii.
(5) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa se asigure ca sunt luate masuri adecvate pentru a permite partenerilor sociali sa influenteze procedeul de elaborare si monitorizare a standardelor romanesti.
Art. 6
In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca standardele si normele referitoare la securitatea muncii nu satisfac, in totalitate, cerintele esentiale de securitate si sanatate expune ratiunile constatarii, pe care le comunica organelor in drept, notificand, dupa caz, admiterea, completarea sau interzicerea aplicarii acestora. Notificarile se inscriu intr-un registru special de evidenta.
Art. 7
(1) In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale considera ca echipamentele, sistemele protectoare sau dispozitivele mentionate la art. 1 alin. (2), prevazute cu marcajul de securitate "Ex" si folosite in conformitate cu utilizarea destinata, pot pune in pericol securitatea persoanelor si, daca este cazul, a bunurilor si animalelor domestice, acesta trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a retrage aceste echipamente, sisteme protectoare sau dispozitive de pe piata, pentru a interzice punerea pe piata, punerea in functiune sau folosirea acestora, sau pentru a restrange libera circulatie a acestora.
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va informa factorii interesati cu privire la orice masura de acest gen, indicand motivele deciziei luate si, in special, daca neconformitatea se datoreaza:
a) nesatisfacerii cerintelor esentiale mentionate la art. 3;
b) aplicarii incorecte a standardelor mentionate la art. 5 alin. (2);
c) lacunelor din standardele mentionate la art. 5 alin. (2).
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va incepe, fara intarziere, consultatii cu partile interesate.
(4) In cazul in care, dupa consultari, acesta considera ca masura este justificata, va informa imediat factorii interesati.
(5) In cazul in care considera, dupa consultatii, ca actiunea este nejustificata, va informa pe fabricant sau pe reprezentantul acestuia.
(6) In cazul in care decizia mentionata la alin. (1) se bazeaza pe o lacuna a standardelor si in cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale isi mentine pozitia, se va trece la modificarea standardului in cauza.
(7) In cazul in care un echipament sau un sistem protector, care nu respecta conformitatea, are prevazut marcajul de securitate "Ex", Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va lua masurile corespunzatoare impotriva persoanei sau persoanelor care au aplicat acest marcaj si va informa factorii interesati.
(8) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa se asigure ca factorii interesati au fost informati asupra desfasurarii si asupra rezultatelor acestei proceduri.
CAPITOLUL II: Proceduri pentru evaluarea conformitatii
Art. 8
(1) Procedurile pentru evaluarea conformitatii echipamentelor, inclusiv, daca este necesar, a dispozitivelor mentionate la art. 1 alin. (2) trebuie sa tina seama de urmatoarele:
A) Echipamente din grupa I si a II-a, categoriile M1 si 1
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", sa respecte procedura de certificare prin examen CS de tip (mentionata in anexa nr. 3), impreuna cu:
a) procedura referitoare la asigurarea calitatii productiei (mentionata in anexa nr. 4); sau
b) procedura referitoare la verificarea produsului (mentionata in anexa nr. 5).
B) Echipamente din grupa I si a II-a, categoriile M2 si 2
(1) In cazul motoarelor cu combustie interna si al echipamentelor electrice din aceste grupe si categorii, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania trebuie sa urmeze procedura de certificare prin examen CS de tip (mentionata in anexa nr. 3), impreuna cu:
a) procedura referitoare la conformitatea de tip (mentionata in anexa nr. 6); sau
b) procedura referitoare la asigurarea calitatii de produs (mentionata in anexa nr. 7).
(2) In cazul altor echipamente din aceste grupe si categorii, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat in Romania trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", sa respecte procedura privind controlul intern al productiei (mentionata in anexa nr. 8) si sa inainteze dosarul prevazut la paragraful 3 al anexei nr. 8 organismului recunoscut, care trebuie sa confirme primirea lui, indata ce este posibil, si sa-l retina.
C) Echipamente din grupa a II-a, categoria 3
Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat in Romania trebuie, pentru a aplica marcajul "Ex", sa urmeze procedura referitoare la controlul intern al productiei (mentionata in anexa nr. 8).
D) Echipamente din grupele I si a II-a
Pe langa procedurile mentionate in alin. 1 lit. a), b) si c), fabricantul sau reprezentantul sau autorizat in Romania poate urma, de asemenea, pentru a aplica marcajul "Ex", procedura cu privire la verificarea entitatii (mentionata in anexa nr. 9).
(2) Prevederile alin. 1 lit. a) sau d) de mai sus trebuie folosite pentru evaluarea conformitatii sistemelor protectoare autonome.
(3) Prevederile mentionate la alin. (1) trebuie aplicate la componentele mentionate la art. 4 alin. (2), cu exceptia aplicarii marcajului "Ex".
Trebuie emis un certificat de catre fabricant sau de catre reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania, declarand conformitatea componentelor cu prevederile care se refera la ele din prezentele norme metodologice si enuntand caracteristicile lor si cum trebuie sa fie ele incorporate in echipamentele sau in sistemele protectoare, pentru a ajuta conformarea cu cerintele esentiale aplicabile la echipamente sau la sistemele protectoare complete.
(4) Fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania poate urma, pentru a aplica marcajul "Ex", procedura referitoare la controlul intern al productiei (mentionata in anexa nr. 8) cu referire la aspectele de securitate specificate la pct. 1.2.7. din anexa nr. 2.
(5) Neluand in considerare paragrafele anterioare, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in caz de solicitari justificate, poate autoriza punerea pe piata si punerea in functiune pe teritoriul Romaniei a echipamentelor, sistemelor protectoare si dispozitivelor individuale mentionate la art. 1 alin. (2), in legatura cu care nu s-au aplicat procedurile mentionate la alineatele anterioare si a caror folosire este in interesul protectiei.
(6) Documentele si corespondenta privind procedurile mentionate la alineatele de mai sus trebuie redactate in limba romana.
Art. 9
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste organismele care trebuie sa aplice procedurile mentionate la art. 8 alin. (1).
(2) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa aplice criteriile prevazute in anexa nr. 11 la evaluarea organismelor recunoscute. Organismele care indeplinesc criteriile de evaluare prevazute in standardele romanesti corespunzatoare trebuie considerate ca indeplinesc aceste criterii.
(3) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale care a recunoscut un organism poate sa-si retraga recunoasterea, daca constata ca organismul nu mai satisface criteriile mentionate in anexa nr. 11.
In consecinta, va informa imediat toti factorii interesati.
(4) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale recunoaste Centrului autonom de incercare si certificare de pe langa Institutul National pentru Securitate Miniera si Protectie Antiexploziva (I.N.S.E.M.E.X.) Petrosani dreptul de a aplica procedurile de certificare prevazute la art. 8, cu obligatia incadrarii in prevederile anexei nr. 11.
(5) Centrul autonom de incercare si certificare de pe langa I.N.S.E.M.E.X. Petrosani cuprinde serviciul pentru certificarea echipamentelor "Ex", care aplica procedurile de certificare pentru echipamente si pentru sisteme protectoare pentru atmosfere potential explozive si subterane.
(6) Organismele de certificare recunoscute trebuie sa colaboreze si sa se informeze reciproc, astfel ca, impreuna, sa asigure indeplinirea corecta si completa a procedurilor prevazute in prezentele norme metodologice.
CAPITOLUL III: Marcajul de securitate "Ex"
Art. 10
(1) Marcajul de securitate "Ex" va consta in initialele "Ex". Forma marcajului care trebuie folosit este prezentata in anexa nr. 10 A.
(2) Marcajul "Ex" trebuie sa fie urmat de numarul de identificare a organismului recunoscut, acolo unde un asemenea organism este implicat in etapa de control al productiei.
(3) Marcajul "Ex" trebuie fixat distinct, vizibil, lizibil si indelebil pe echipamente si pe sisteme protectoare, in plus fata de prevederile pct. 1.0.5. din anexa nr. 2.
(4) Trebuie sa se interzica aplicarea pe echipamente si pe sisteme protectoare a marcajelor care ar putea induce in eroare terte parti, in ceea ce priveste intelesul si forma marcajului "Ex".
(5) Se poate aplica orice alt marcaj pe echipamente sau pe sisteme protectoare, cu conditia sa nu se reduca prin aceasta vizibilitatea si lizibilitatea marcajului "Ex".
Art. 11
(1) In cazul in care Ministerul Muncii si Protectiei Sociale constata ca marcajul "Ex" a fost aplicat incorect, fabricantul sau reprezentantul sau autorizat stabilit in Romania va fi obligat sa ia masuri ca produsul sa se conformeze prevederilor privind marcajul "Ex" si sa inceteze incalcarea conformitatii in conditiile impuse de prezentele norme metodologice.
(2) In cazul in care se mentine neconformitatea, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va lua toate masurile corespunzatoare pentru a limita sau pentru a interzice punerea produsului respectiv pe piata sau pentru a asigura retragerea lui de pe piata, in conformitate cu prevederile prevazute la art. 7.
CAPITOLUL IV: Dispozitii finale
Art. 12
(1) Toate deciziile luate in conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, care limiteaza sau interzic punerea pe piata si/sau punerea in functiune sau solicita retragerea de pe piata a unui echipament, sistem protector sau dispozitiv mentionat la art. 1 alin. (2) trebuie sa stabileasca temeiurile exacte pe care se bazeaza.
(2) O asemenea decizie trebuie sa fie notificata imediat partii interesate, care trebuie informata in acelasi timp asupra remedierilor legale pe care trebuie sa le efectueze in cadrul legilor in vigoare si asupra limitelor de timp la care sunt supuse aceste remedieri.
Art. 13
(1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale trebuie sa se asigure ca toate partile implicate in aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice sunt obligate sa respecte confidentialitatea in ceea ce priveste toate informatiile obtinute in procesul de desfasurare a sarcinilor lor.
(2) Aceasta nu afecteaza obligatiile Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si ale organismelor recunoscute in ceea ce priveste informarea reciproca si difuzarea avertismentelor.
Art. 14
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va permite, pe o perioada de 6 ani, punerea pe piata si in functiune a echipamentelor si sistemelor protectoare care se conformeaza reglementarilor de securitate in vigoare la data adoptarii prezentelor norme metodologice.
privind avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. d) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezentele norme metodologice au ca scop, in principal, stabilirea tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii, care se supun avizarii, a cerintelor care stau la baza realizarii acestora, precum si a procedurii de avizare.
Art. 2
(1) In sensul prezentelor norme metodologice, prin documentatii cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii, care se supun avizarii, se intelege:
a) filme de protectie a muncii, realizate de studiouri profesioniste;
b) afise si pliante de protectie a muncii;
c) manuale si cursuri destinate formarii si perfectionarii angajatilor in domeniul protectiei muncii;
d) manuale si cursuri de protectie a muncii pentru elevi si studenti;
e) carti si brosuri de specialitate;
f) teste de verificare a cunostintelor de protectie a muncii;
g) diapozitive si altele asemenea.
(2) Nu se supun avizarii materialele realizate de persoane juridice sau fizice, care contin informatii si aspecte din activitatea proprie si sunt utilizate pentru instruirea si informarea in domeniul protectiei muncii a angajatilor sai, ca de exemplu: folii transparente, machete, mulaje, grafice, fotomontaje, casete video, simulatoare.
Art. 3
Avizarea materialelor cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii, mentionate la art. 2 alin. (1), se face de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - Protectia Muncii.
CAPITOLUL II: Cerinte obligatorii de realizare a materialelor cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii
Art. 4
(1) Cerintele generale pentru realizarea materialelor specificate la art. 2 sunt: a) continutul materialelor sa fie in concordanta cu legislatia in domeniu, in vigoare;
b) continutul materialelor sa reflecte in mod corect bazele teoretice si metodologico-aplicative ale protectiei muncii;
c) realizarea materialelor sa se bazeze pe principiile pedagogiei moderne;
d) continutul si realizarea materialelor sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire a subiectilor carora li se adreseaza.
(2) Cerintele specifice pentru realizarea materialelor mentionate la art. 2 sunt:
2.1. pentru realizarea filmelor de protectie a muncii:
a) scenariul sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b) imagine clara si sugestiva (cromatica, fond, iluminare, unghiulatie, efecte speciale);
c) sonor clar (dialog, comentarii, muzica, zgomot);
d) sincronizare imagine-sunet;
e) forme de prezentare: filmare reala si animatie;
f) durata proiectiei: 10-20 de minute;
2.2. pentru realizarea afiselor si pliantelor de protectie a muncii:
a) grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si suprimandu-se detaliile nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, in concordanta cu subiectul;
c) fara text sau cu text scurt, concis si vizibil de la o distanta de 4-5 metri;
2.3. pentru realizarea manualelor si cursurilor de protectie a muncii pentru elevi si studenti:
a) sa fie elaborate in baza unei documentari bibliografice la zi;
b) sa foloseasca terminologia specifica protectiei muncii;
c) redactarea cursului sa fie clara, concisa, fara formulari sablon;
d) cunostintele sa fie expuse in mod sistematic, intr-o ordine logica;
e) gradul de abstractizare sa fie in concordanta cu nivelul persoanelor carora li se adreseaza;
f) structura materialelor sa asigure o alternanta si un raport intre cunostintele teoretice si practice corespunzatoare nivelului de pregatire a personalului caruia le sunt adresate;
g) sa cuprinda ilustratii si desene, ideograme si tabele;
2.4. pentru realizarea testelor de verificare a cunostintelor de protectie a muncii:
a) sa cuprinda un numar suficient de intrebari-problema din materialul de instruire utilizat (Norme de protectie a muncii);
b) intrebarile care compun textul sa fie formulate intr-o forma clara si concisa;
c) intrebarile care compun textul sa fie astfel formulate incat sa permita un raspuns scurt, care sa necesite cat mai putin timp pentru scris (sublinierea, numerotarea, un singur cuvant scris, un semn facut etc.);
d) sa fie insotite de sistemul de cotare, grile de verificare, instructiuni de completare si foaia de raspuns.
Publicate in Monitorul Oficial cu numarul 249 din data de 15 octombrie 1996
Normele Metodologice 0/02 din 10 septembrie 1996 la Ordinul nr. 388 din 10 septembrie 1996 privind aprobarea normelor metodologice in aplicarea prevederilor Legii protectiei muncii nr. 90/1996
Publicat in Monitorul Oficial nr. 249 din 15 octombrie 1996
Emitent: Ministerul Muncii si Protectiei Sociale
privind autorizarea functionarii persoanelor juridice si fizice din punct de vedere al protectiei muncii
CAPITOLUL III: Criterii si proceduri de avizare
Art. 5
Materialele cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul protectiei muncii, mentionate la art. 2 alin. (1), pot fi utilizate sau comercializate, numai daca sunt avizate de catre comisia de avizare din cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 6
In vederea obtinerii avizului, elaboratorii vor prezenta materialele comisiei de avizare in mod etapizat, astfel:
- filme:
- etapa 1
- tematica si scenariul;
- etapa a 2-a
- vizionare si avizare in faza premergatoare montajului final, organizata de realizatori;
- etapa a 3-a
- vizionare finala organizata de realizatori;
- afise, pliante:
- macheta afisului
- manuale, carti, brosuri si cursuri:
a) continutul tematic
b) manuscris
- teste de verificare a cunostintelor:
- continutul testului
- diapozitive:
- tematica
Art. 7
Comisia de avizare din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - Protectia Muncii va comunica in scris solicitantilor concluzia privind avizarea sau neavizarea materialelor, in termen de 30 de zile de la data primirii lor.
Art. 8
Documentatiile respinse vor fi returnate elaboratorului pentru a fi refacute in sensul celor specificate in referatele de specialitate.
CAPITOLUL IV: Dispozitii finale
Art. 9
(1) Comisia de avizare va fi numita de conducerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si isi va desfasura activitatea in baza regulamentului propriu de organizare si functionare.
(2) In comisia de avizare vor fi cooptati, dupa caz, si specialisti din domeniile: pedagogie, arta cinematografica (regizor sau critic de film), arta plastica (grafician).
Art. 10
Obligatia privind obtinerea avizului pentru documentatiile precizate la art. 2 alin. (1) revine elaboratorilor acestora.
Art. 11
Folosirea sau difuzarea materialelor prezentate la art. 2 alin. (1), neavizate, constituie contraventie si se sanctioneaza conform legii.
Art. 12
Este interzisa realizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii, prevazute la art. 2 alin. (1), de catre producatorii care nu au fost avizati de comisia Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 13
Producerea, folosirea sau difuzarea materialelor prezentate la art. 2 alin. (1), neavizate, constituie contraventie si se sanctioneaza conform legii.
privind clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezentele norme metodologice au ca obiectiv cunoasterea regimului de degajare naturala a gazelor din zacamant in reteaua de lucrari miniere subterane.
Art. 2
In acceptiunea prezentelor norme metodologice, prin mina se intelege:
a) minele de carbuni, nisipuri si sisturi bituminoase;
b) minele de sare;
c) minele de minereuri sau zone ale acestora;
d) lucrarile miniere subterane de prospectiuni si explorari geologice si cu caracter special.
Art. 3
Prezenta gazelor in subteran se poate manifesta prin:
a) emanatie lenta de metan sau de bioxid de carbon, degajare continua a gazului de pe suprafata masivului de roci aflat in contact cu atmosfera subterana, respectiv din pori, fisuri si crapaturi, precum si din apele subterane care au strabatut roci calcaroase;
b) suflai de metan sau bioxid de carbon, manifestare dinamica si concentrata a gazului din fisuri, crapaturi, goluri vizibile cu ochiul liber, cu efecte sonore si care, in conditiile asigurarii debitelor de aer calculate dupa factorul gaz, produce cresterea concentratiei de metan sau de bioxid de carbon peste 1% volum in panza, profil sau la vatra lucrarii miniere;
c) scurgerea de gaze si de carbune si manifestarea dinamica a rocilor in care indicele de fragilitate (F3), specific structurii si rezistentei mecanice a carbunelui, are valori peste limita stabilita (30), iar cantitatile de gaze, care se produc, se datoreaza emanatiilor de metan ce au loc in carbunele marunt, scurs in lucrarea miniera intr-un interval de timp relativ scurt;
d) eruptia de metan, de bioxid de carbon si de material marunt, manifestare dinamica sub greutatea coloanei de material, care provoaca patrunderea acestuia in lucrarea miniera, fiind insotita de degajarea metanului sau a bioxidului de carbon.
CAPITOLUL II: Criterii de clasificare a minelor
Art. 4
Clasificarea minelor se efectueaza luandu-se in considerare atat degajarile de metan (gaz exploziv), cat si degajarile de bioxid de carbon (gaz asfixiant).
Art. 5
(1) In functie de absenta sau prezenta metanului in atmosfera subterana sau in masivul de roci, minele pot fi:
a) cu regim negrizutos;
b) cu regim grizutos.
(2) In categoria minelor cu regim grizutos se includ minele la care s-a pus in evidenta prezenta metanului in atmosfera subterana sau in masivul de roci.
(3) Dupa debitul relativ de metan, minele grizutoase se clasifica in:
a) mine de categoria I;
b) mine de categoria a II-a.
CAPITOLUL III: Proceduri de clasificare
Art. 6
Clasificarea minelor se executa la cererea unitatii economice de catre un institut de specialitate autorizat, care intocmeste documentatia de clasificare sau de verificare a clasificarii.
Art. 7
Documentatia de verificare a clasificarii poate fi intocmita si de catre agentul economic, in care caz aceasta va fi avizata de catre un institut de specialitate autorizat.
Art. 8
Verificarea clasificarii se efectueaza ori de cate ori se constata modificari ale degajarii de gaze (metan sau bioxid de carbon) si in mod obligatoriu la fiecare 2 ani.
Art. 9
Minele de carbuni si sisturi bituminoase, care au fost incadrate in regim grizutos, nu pot fi trecute in categoria minelor negrizutoase.
Art. 10
Documentatia de clasificare si de verificare a clasificarii va fi insusita de organul coordonator al unitatii economice si va fi aprobata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 11
In cazul mentinerii categoriei de incadrare, documentatia de verificare a clasificarii se avizeaza de catre un institut de specialitate autorizat, urmand ca organul coordonator al agentului economic sa instiinteze Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Art. 12
Documentatia de clasificare si de verificare a clasificarii va cuprinde:
a) memoriu tehnic de prezentare a minei (lucrarile miniere subterane);
b) rezultatele studiului degajarilor de gaze (masuratori in subteran, analize, documentatii de specialitate etc.), care determina incadrarea;
c) partea grafica actualizata;
d) avizul de clasificare sau de verificare a clasificarii, eliberat de institutul de specialitate autorizat.
Art. 13. - Masuratorile in vederea clasificarii minelor, precum si cele de verificare periodica se efectueaza dupa cum urmeaza:
A. In raport cu degajarile de metan:
a) Se controleaza prezenta metanului in curentii secundari si principali de evacuare a aerului viciat din mina.
b) In cazul in care, in curentii de evacuare a aerului viciat, nu s-a pus in evidenta prezenta metanului, se va proceda la masurarea continutului acestuia in atmosfera subterana a locurilor de munca, cu aparatura de detectie adecvata, in zonele unde este posibila acumularea acestui gaz.
c) Daca prin aceste masuratori nu s-a pus in evidenta prezenta metanului, in limita de precizie a aparaturii utilizate, se procedeaza la depistarea acestuia intr-un front de lucru in fund de sac cu deranjamente tectonice, cu avansare ascendenta, situat la nivelul inferior al minei. Masuratorile se vor executa dupa oprirea instalatiei de aeraj partial, pe o durata de maximum 24 de ore. In cazul in care concentratia de metan a atins valoarea de 2% in volum, masuratorile vor fi sistate si se va repune in functiune instalatia de aeraj, partial.
d) Daca prezenta metanului nu a fost constatata in atmosfera subterana, se procedeaza la cercetarea acestuia in masivul de roca utila. In acest scop se vor executa trei gauri de proba cu lungimea maxima de 3 m fiecare, amplasate pe suprafata frontului, directia acestora fiind prezentata in fig. nr. 1. In acelasi scop se pot folosi si sondele de cercetare geologica, executate in sau spre stratul de carbune.
Dupa executarea gaurilor de proba, in acestea se amplaseaza cate o sonda de colectare a gazelor si se etanseaza corespunzator (fig. nr. 2 si 3).
Concentratia gazelor acumulate in spatiul izolat al gaurii de proba se determina cu aparatura de detectie adecvata, la un interval de 24 de ore de la etansarea acestora.
B. In raport cu degajarile de bioxid de carbon:
a) Se controleaza prezenta bioxidului de carbon in curentii secundari si principali de evacuare a aerului.
b) In cazul in care nu s-a detectat prezenta bioxidului de carbon in curentii de evacuare, in concentratie de minimum 1% in volum, se continua cu cercetarea prezentei acestui gaz intr-un front de lucru in fund de sac cu deranjamente tectonice, cu avansare descendenta (sau intr-o lucrare orizontala), situat la nivelul inferior al minei. In aceste fronturi de lucru determinarea concentratiei de bioxid de carbon se face dupa ce instalatia de aeraj partial a fost oprita 24 de ore si numai de catre echipe dotate cu aparate izolante de salvare.
Art. 14
(1) Pentru stabilirea categoriei minei (I si II) in functie de debitul relativ de metan, se vor masura debitele de aer si concentratiile procentuale de metan in curentii principali de evacuare a aerului viciat.
(2) Concentratia de metan se determina cu aparatura de masura corespunzatoare, pe baza a minimum doua masuratori, respectandu-se conditia ca diferenta dintre doua determinari sa nu depaseasca eroarea de masurare a aparaturii utilizate, indicate de producator. In caz contrar, operatiunea se repeta.
Art. 15
Detectarea prezentei metanului in curentii de evacuare a aerului necesita executarea de masuratori specifice, dupa cum urmeaza:
a) in cursul unei luni calendaristice, trei masuratori la interval de 10 zile, fiecare masuratoare efectuandu-se intr-o zi normala de lucru;
b) masuratorile se vor efectua in toti curentii principali de evacuare a aerului, in fiecare schimb al zilei, in a doua jumatate a schimbului.
Art. 16. - (1) Debitul relativ de metan (qr) specific unei statii principale de ventilatie se determina cu relatia:
unde:
qa = debitul maxim absolut de metan (m3/min.);
T = productia realizata in tone in luna (perioada) in care s-au efectuat masuratorile.
(2) Debitul maxim absolut de metan se va calcula cu relatia:
in care: Q1, Q2, Q3 (m3/min.) si C1, C2, C3 % in vol.) reprezinta debitele de aer, respectiv concentratiile de metan masurate in lucrarea miniera de evacuare a aerului viciat, in cele trei schimburi. In cazul activitatii desfasurate in patru schimburi, se vor efectua patru masuratori (debit, concentratie de metan).
(3) In cazul minelor cu mai multe statii principale de ventilatie, la stabilirea categoriei minei se va lua in considerare debitul relativ cu valoarea maxima.
privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea, evidenta accidentelor de munca si declararea, confirmarea, inregistrarea, raportarea, evidenta bolilor profesionale, precum si a celorlalti indicatori care definesc morbiditatea profesionala
In temeiul art. 47 alin. (1) lit. f) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996, se emit prezentele norme metodologice.
Dispozitii generale
Prezentele norme metodologice constituie cadrul de reglementare a unor proceduri, metode si mijloace de aplicare unitara a prevederilor Legii protectiei muncii nr. 90/1996 pentru activitatea celor ce au in preocuparile lor rezolvarea problemelor privind accidentele de munca si bolile profesionale.
Art. 1
Obiectivele principale sunt:
a) stabilirea unui sistem unitar de proceduri privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea, evidenta si declararea accidentelor de munca, a incidentelor periculoase, precum si a bolilor profesionale;
b) stabilirea unui sistem coerent si eficient de colectare si prelucrare a informatiilor privind accidentele de munca, incidentele periculoase si bolile profesionale, care sa permita evidenta efectelor produse si cauzele acestora, in vederea:
- orientarii activitatii de prevenire;
- evaluarii starii de sanatate a participantilor la procesul de munca;
- stabilirii unor masuri eficiente de profilaxie;
- realizarii unei banci de date - istoric cu principalele caracteristici ale evenimentului;
c) validarea unor metode de comparare, in vederea efectuarii de analize statistice, pe diferite criterii, pentru activitatea specifica protectiei muncii, care sa permita fundamentarea unor masuri eficiente de prevenire si profilaxie;
d) asigurarea evidentei prin care se inregistreaza si se conserva drepturile ce decurg dintr-un accident de munca sau dintr-o boala profesionala pentru victime, ca prestatori de munca.
Art. 2
Prezentele norme metodologice constituie cerinte fundamentale referitoare la comunicarea, cercetarea, inregistrarea, declararea si evidenta accidentelor de munca, a imbolnavirilor profesionale si a incidentelor periculoase.
Art. 3
Dispozitiile prezentelor norme metodologice sunt obligatorii si se aplica*):
a) tuturor domeniilor de activitate economica;
b) tuturor persoanelor juridice si fizice, inclusiv celor cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, precum si persoanelor juridice si fizice romane care desfasoara activitati in afara granitelor tarii;
c) tuturor participantilor la procesul muncii, indiferent de situatia lor profesionala.
CAPITOLUL I: Accidente de munca si incidente periculoase
Sectiunea 1: Definitia si clasificarea accidentului de munca
Art. 4
Prin accident de munca, potrivit legislatiei in vigoare, se intelege vatamarea violenta a organismului uman, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a raportului de munca in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca (ITM) de cel putin 3 zile, invaliditate (INV) ori deces (D).
Art. 5
In sensul celor prevazute la art. 4, este, de asemenea, accident de munca:
a) accidentul suferit de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale;
b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate de institutii autorizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public;
f) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal;
g) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice ori in orice alt loc de munca organizat de acestea, in timpul programului de munca;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu;
i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, sau de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu, pe durata normala de deplasare.
In situatiile mentionate la lit. h) si i), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de normele de protectie a muncii sau de circulatie, in vigoare;
j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul sau materialele, daca schimba imbracamintea personala, de protectie sau de lucru, daca se afla in baie sau in spalator, sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din incinta persoanei juridice sau fizice si invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare;
l) accidentul suferit de angajati ai persoanelor juridice romane sau de persoane fizice romane, delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata prevazuta in documentul de deplasare.
Deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul programat;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor de instruire practica (de exemplu: somerii);
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale cum ar fi: furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare) etc., daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
p) accidentul survenit in timpul vizitelor organizate la o persoana juridica sau fizica in scop profesional;
r) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
s) accidentul suferit de o persoana, aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni;
t) accidentul suferit de o persoana care se afla in perioada de proba, in vederea angajarii.
Art. 6
Accidentele de munca, in raport cu urmarile produse, se clasifica astfel:
a) accidente care produc incapacitate temporara de munca (ITM)
Accidentul care produce ITM determina intreruperea activitatii lucratorului pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs.
Perioada de ITM se calculeaza prin insumarea numarului de zile calendaristice consecutive, acordate imediat dupa producerea accidentului, prin certificatul/certificatele medicale, incepand cu prima zi si terminand cu ultima zi inscrisa in acestea.
In cazul in care accidentatul si-a reluat activitatea dupa o perioada de ITM si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin act medical ca fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia in continuare de drepturile ce decurg dintr-un accident de munca;
b) accident care produce invaliditate
Accidentul de munca care produce INV determina pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de INV, emisa de organele medicale in drept.
In situatia in care, la momentul producerii accidentului, consecinta acestuia este o infirmitate evidenta (de exemplu: un brat smuls din umar), evenimentul va fi declarat ca accident cu urmari de INV, numai dupa emiterea deciziei de INV de catre organele medicale;
c) accident mortal
Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa un interval de timp, daca acesta este confirmat, in baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a accidentului suferit;
d) accident colectiv - daca au fost accidentate cel putin 3 persoane, in acelasi timp si din aceleasi cauze, in cadrul aceluiasi eveniment.
Sectiunea a 2-a: Comunicarea evenimentelor
Art. 7
(1) Orice eveniment produs in incinta persoanei juridice sau fizice, sau in orice alt loc de munca organizat de aceasta, va fi comunicat, de indata, conducerii respective, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana, care are cunostinta despre producerea acestuia.
(2) Se va proceda in conformitate cu prevederile de la alin. (1) si in cazul persoanelor date disparute, al accidentelor de traseu, precum si al accidentelor de circulatie in care, printre victime, sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu.
(3) In cazul accidentelor de circulatie soldate cu decesul victimelor, precum si in cazul vatamarilor grave si a incidentelor periculoase, produse pe drumurile publice, serviciile politiei rutiere/brigada de politie rutiera a Capitalei vor anunta operativ, prin telefon, inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii (ISTPM) din judetul respectiv.
(4) Daca printre victimele accidentului se afla si angajati ai altor persoane juridice, accidentul va fi comunicat si acestora, de catre conducatorul persoanei juridice sau de catre persoana fizica la care s-a produs evenimentul.
(5) Accidentul produs in conditiile prevazute la art. 5 lit. d) si e), daca a avut loc in afara incintei persoanei juridice sau fizice si nu a avut nici o legatura cu aceasta, va fi comunicat primariei pe raza careia s-a produs, de catre orice persoana care are cunostinta despre producerea evenimentului.
(6) Victimele sau familia victimelor unui accident care are legatura cu serviciul au dreptul sa sesizeze si sa se informeze la ISTPM din judetul respectiv asupra accidentului suferit.
Art. 8
(1) Accidentul produs in conditiile prevazute la art. 4 si 5, urmat de ITM, va fi comunicat, in maximum 48 de ore de la data producerii, prin orice mijloace, de catre conducatorul persoanei juridice sau de catre persoana fizica la care s-a produs accidentul, la ISTPM din judetul pe teritoriul caruia a avut loc accidentul, precum si la cel din judetul pe teritoriul caruia isi are sediul persoana juridica unde era angajata victima.
(2) Accidentul mortal, cel care produce vatamare grava, cel colectiv, precum si incidentul periculos vor fi comunicate, imediat, de catre conducatorul persoanei juridice sau de catre persoana fizica la care s-a produs evenimentul, organelor prevazute la alin. (1), precum si organelor de urmarire penala, competente teritorial.
(3) In cazul persoanei date disparuta, al accidentului de traseu si al accidentului de circulatie, conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica la care este/a fost angajata victima va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Comunicarea evenimentelor mentionate la alin. (2) si (3) este obligatorie, indiferent daca acestea intrunesc sau nu conditiile unui accident de munca.
Art. 9
(1) Comunicarea operativa a accidentului va cuprinde urmatoarele informatii:
a) denumirea/numele persoanei juridice sau al persoanei fizice la care s-a produs accidentul si, daca este cazul, denumirea persoanei juridice la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numarul de telefon ale persoanei juridice sau fizice;
c) locul unde s-a produs accidentul (sectie, atelier, DN - in cazul accidentului de circulatie etc.);
d) data si ora la care s-a produs accidentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e) datele personale ale victimei (numele si prenumele, ocupatia, varsta, starea civila, vechimea in ocupatie si la locul de munca);
f) imprejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
g) consecintele accidentului;
h) numele si functia persoanei care comunica accidentul;
i) data comunicarii.
(2) Comunicarea operativa a incidentelor periculoase va cuprinde informatiile solicitate, prevazute la alin. (1), mai putin datele personale ale victimei.
Art. 10
(1) In cazul persoanei spitalizate ca urmare a unui accident, conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica la care s-a produs accidentul se va informa asupra starii de sanatate a victimei si va comunica saptamanal, ISTPM, informatiile primite, pana la rezolvarea definitiva a cazului.
(2) In cazul accidentului urmat de ITM si care, ulterior, are drept consecinta decesul sau invaliditatea victimei, confirmata prin acte medicale, conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica la care s-a produs accidentul va instiinta, imediat, ISTPM din judetul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul, precum si pe cel din judetul pe teritoriul caruia isi are sediul.
Art. 11
(1) Conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica va lua masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune in pericol viata celorlalti participanti la procesul muncii.
(2) In situatia in care este necesar sa se modifice starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, se vor face, dupa posibilitati, schite sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica si se vor ridica orice obiecte care contin sau poarta o urma a evenimentului. Aceste obiecte vor fi predate organelor care efectueaza cercetarea, acestea constituind probe in cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a starii de fapt initiale, rezultata din producerea evenimentului, conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica va asigura consemnarea intr-un proces-verbal a tuturor modificarilor efectuate, pe propria raspundere.
Art. 12
(1) Accidentul mortal, inclusiv persoanele date disparute, accidentul colectiv, precum si incidentul periculos vor fi comunicate, de indata, la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale - Protectia muncii (MMPS - Pr. M), de catre ISTPM din judetul pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul, indiferent ca intrunesc sau nu conditiile unui accident de munca.
(2) Accidentul urmat de INV va fi comunicat la MMPS - Pr. M, de catre ISTPM care il are in evidenta, imediat dupa primirea, la inspectorat, a deciziei de incadrare intr-un grad de INV.
(3) Comunicarea operativa a accidentului, catre MMPS - Pr. M, va cuprinde informatiile specificate in anexa nr. 1.
(4) Comunicarea operativa a incidentului periculos, catre MMPS - Pr. M, va cuprinde informatiile specificate in anexa nr. 1, mai putin cele referitoare la datele personale ale victimei.
Art. 13
(1) Unitatea sanitara care acorda asistenta medicala de urgenta se va pronunta, in scris, cu privire la diagnosticul provizoriu, in cazurile de vatamare grava, in termen de maximum 3 zile de la solicitarea organelor care efectueaza cercetarea accidentului.
In aceste cazuri, unitatea sanitara va lua masuri pentru recoltarea probelor de laborator, in vederea determinarii consumului de alcool sau de droguri, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de ISTPM, urmand sa comunice rezultatul determinarilor specifice, in termen de 5 zile de la obtinerea acestora.
(2) In caz de deces al persoanei accidentate in munca, ISTPM va solicita, in scris, unitatii medico-legale competente, aprecierea faptului ca decesul a fost sau nu urmarea unei vatamari violente. Unitatea medico-legala va raspunde, in scris, imediat, acestei solicitari, urmand ca raportul de constatare medico-legala sa fie trimis in termenul prevazut de lege. Raportul de constatare medico-legala va contine si rezultatele determinarilor specifice.
(3) In cazul accidentului urmat de INV, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care a emis decizia de incadrare intr-un grad de INV, va trimite o copie de pe decizie, in termen de 3 zile de la data eliberarii acesteia, la ISTPM din judetul respectiv.
Sectiunea a 3-a: Cercetarea evenimentelor
Art. 14
(1) Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
(2) Cercetarea oricarui eveniment este obligatorie, inclusiv in cazul persoanelor date disparute, indiferent daca intruneste sau nu conditiile unui accident de munca.
(3) Cercetarea se face, imediat dupa comunicare, astfel:
a) de catre persoana juridica la care s-a produs evenimentul, in cazul accidentelor care au antrenat ITM.
In cazul accidentelor urmate de vatamare grava, cercetarea se face de catre persoana juridica, sub supravegherea ISTPM.
Persoana juridica sau persoana fizica va cerceta, de asemenea, accidentul usor;
b) de catre ISTPM din judetul pe teritoriul caruia s-a produs evenimentul, in cazul accidentelor mortale, al situatiilor cu persoane date disparute, al accidentelor care produc INV, al celor colective, precum si in cazul incidentelor periculoase.
ISTPM va cerceta, de asemenea, accidentele care produc ITM, suferite de angajatii persoanelor fizice;
c) de catre MMPS - Pr. M, in cazul accidentelor colective si al incidentelor periculoase, care prezinta un grad ridicat de complexitate.
Art. 15
Evenimentele care se produc in unitati ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor - si ale Ministerului Finantelor - Garda financiara -, precum si ale Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza se cerceteaza de catre organele acestor ministere si servicii, in conformitate cu normele metodologice proprii privind comunicarea, cercetarea si raportarea accidentelor de munca, emise in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Art. 16
(1) Pentru cercetarea accidentelor care produc ITM raspunde conducatorul persoanei juridice care organizeaza activitatea in care s-a produs evenimentul, acesta avand obligatia sa numeasca, de indata, prin decizie scrisa, comisia de cercetare din care va face parte si o persoana din compartimentul de protectie a muncii cu atributii speciale de protectie a muncii.
(2) Comisia de cercetare a accidentului se recomanda a avea in componenta cel putin trei persoane.
(3) Daca in accident sunt implicate una sau mai multe victime angajate la persoane juridice diferite, la cercetare pot participa si delegati ai acestora.
(4) Pentru cercetarea accidentului de traseu, urmat de ITM, raspunde conducatorul persoanei juridice la care este angajata victima;
(5) Pentru cercetarea accidentului de circulatie pe drumurile publice, urmat de ITM, raspunde conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica care a organizat transportul.
(6) Pentru cercetarea evenimentului prevazut la art. 5 lit. d) si e), daca acesta a avut loc in afara teritoriului unei persoane juridice si nu a avut nici o legatura cu aceasta, raspunderea revine primariei pe raza careia s-a produs.
(7) Persoanele imputernicite, potrivit legii, cu efectuarea cercetarii accidentului trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate cu raspunderi in producerea evenimentului.
(8) Persoana fizica, precum si persoana juridica care nu dispune de personal competent, nu indeplineste conditiile de la alin. (7) sau nu are personal suficient, trebuie sa asigure cercetarea apeland la persoane abilitate sa efectueze cercetari ale accidentelor, respectiv la ISTPM, in conditiile prevederilor art. 20 lit. n) din Legea protectiei muncii, sau la un agent economic din sectorul privat, autorizat de catre MMPS - Pr. M sa desfasoare activitate de consulting in domeniul protectiei muncii.
In aceasta situatie, cheltuielile ocazionate de cercetarea accidentului vor fi suportate de persoana juridica sau fizica pentru care se solicita cercetarea.
Art. 17
(1) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, serviciile politiei rutiere/brigada de politie rutiera a Capitalei vor transmite organelor imputernicite sa efectueze cercetarea, la cererea acestora, in termen de 5 zile de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente, necesare cercetarii, copii de pe declaratii, foaia de parcurs, delegatie, schite, persoanele raspunzatoare de incalcarea prevederilor din reglementarile legale privind circulatia rutiera si precizari privind eventuala incepere a cercetarii penale.
(2) In baza acestor acte si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla sau nu in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele imputernicite potrivit legii vor efectua cercetarea de specialitate, determinand caracterul accidentului si, dupa caz, sanctiunile.
Art. 18
(1) Evenimentele produse in activitatile nucleare, datorita unor cauze specifice acestor activitati, se vor cerceta de catre organele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, potrivit atributiilor ce le revin.
(2) In cazul evenimentelor produse in activitatile nucleare, soldate cu victime, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi inaintat, in cel mult 5 zile de la data la care accidentul a fost comunicat Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, la ISTPM din judetul respectiv, care va finaliza cercetarea de specialitate si va stabili caracterul accidentului.
Art. 19
Persoanele imputernicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul sa ia declaratii scrise, sa solicite sau sa consulte orice acte sau documente ale persoanei juridice sau persoanei fizice, sa preleveze/sa solicite prelevarea de probe necesare cercetarii, iar cei ce le detin sunt obligati sa le puna la dispozitie.
Art. 20
(1) Pentru cercetarea evenimentelor, MMPS - Pr. M si ISTPM pot solicita, dupa caz, experti sau specialisti din cadrul unor agenti economici sau de la inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva, Inspectia de Stat pentru Cazane, Recipienti sub Presiune si Instalatii de Ridicat (ISCIR), Comandamentul pompierilor, Institutul National de Securitate Miniera si Protectie Antiexploziva (INSEMEX) etc., iar acestea sunt obligate sa raspunda solicitarii.
(2) In aceste situatii, specialistii solicitati intocmesc un act de expertiza tehnica ce va face parte din dosarul de cercetare.
(3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor se suporta de persoana juridica sau persoana fizica la care a avut loc evenimentul.
Art. 21
(1) Cercetarea accidentului urmat de ITM se va incheia in cel mult 5 zile de la data producerii, cu exceptia cazurilor cand sunt necesare expertize, situatii in care termenul se poate prelungi cu cel mult 5 zile.
(2) Cercetarea accidentului urmat de vatamare grava se va incheia in cel mult 7 zile de la data producerii acestuia.
(3) Cercetarea accidentului mortal, inclusiv a situatiilor cu persoane date disparute, a celui colectiv, precum si a incidentului periculos se va incheia in cel mult 10 zile de la data comunicarii acestora.
(4) In cazuri exceptionale, ISTPM, care cerceteaza evenimentele aratate la alin. (3), poate solicita, argumentat, la MMPS - Pr. M, prelungirea termenului de cercetare.
Art. 22
(1) In cazul accidentului, care initial a antrenat ITM si care, ulterior, a devenit accident mortal sau urmat de INV, confirmat prin decizie, ISTPM va completa, dupa caz, dosarul de cercetare, intocmit la data producerii evenimentului si, in baza actelor aflate in dosarul respectiv, va incheia procesul-verbal de cercetare care va fi atasat la dosar.
(2) Revizuirea dosarului de cercetare a accidentului prevazut la alin. (1) se face in cel mult 3 zile de la primirea deciziei la ISTPM.
Art. 23
Pentru unele situatii neprevazute in prezentele norme metodologice, privind cercetarea accidentelor care produc ITM, ISTPM vor stabili modul in care se va efectua cercetarea.
Art. 24
(1) Cu prilejul cercetarii evenimentelor, se intocmeste un dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate in dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) schite, fotografii referitoare la eveniment;
d) declaratia accidentatului/accidentatilor, in cazul accidentului urmat de ITM sau de INV;
e) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
f) declaratiile persoanelor raspunzatoare de nerespectarea reglementarilor legale;
g) copii de pe actele si documentele necesare pentru elucidarea imprejurarilor si a cauzelor reale ale evenimentului;
h) orice alte documente, declaratii, necesare pentru a determina caracterul accidentului;
i) formularul pentru inregistrarea accidentului de munca - FIAM.
(2) In functie de eveniment, dosarul de cercetare va mai cuprinde, dupa caz:
a) copie de pe autorizatie, in cazul in care victima, in momentul accidentului, desfasura o activitate care necesita autorizare;
b) acte de expertiza tehnica, intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
c) concluziile raportului de constatare medico-legala, in cazul accidentului mortal;
d) copie de pe hotararea judecatoreasca prin care se declara decesul, in cazul persoanelor date disparute;
e) actul medical, emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte diagnosticul provizoriu, in cazul accidentelor urmate de vatamare grava;
f) copie de pe certificatul/certificatele de concediu medical, in cazul accidentului urmat de ITM, si copie de pe decizia de incadrare intr-un grad de INV, in cazul accidentului urmat de INV, care se vor atasa la dosar dupa eliberarea de catre unitatea sanitara;
g) actul emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul, in cazul accidentelor de traseu;
h) orice acte doveditoare, emise de organe autorizate si prezentate de accidentat, din care sa se poata stabili locul, data si ora producerii accidentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data accidentarii;
i) copie de pe procesul-verbal de cercetare la fata locului, incheiat de serviciile politiei rutiere/brigada politiei rutiere a Capitalei, in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice;
j) documente din care sa rezulte ca accidentatul indeplinea indatoriri de serviciu (foaie de parcurs, ordin de serviciu etc., in cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice si al accidentelor in care sunt implicate persoane aflate in delegatie).
Art. 25
(1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi astfel:
a) intr-un exemplar (originalul), pentru accidentele care produc ITM, care se pastreaza in arhiva persoanei juridice sau fizice care inregistreaza accidentul;
b) intr-un exemplar (originalul), pentru accidentele urmate de vatamari grave, care se pastreaza la ISTPM pana la solutionarea cazului;
c) in doua exemplare, pentru accidentele mortale, inclusiv pentru persoanele date disparute, pentru accidentele colective si pentru cele care au produs INV, confirmate prin decizie, din care, un exemplar (originalul) se inainteaza organului de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la ISTPM care a efectuat cercetarea;
d) intr-un exemplar, pentru incidentele periculoase, care se pastreaza la ISTPM care a efectuat cercetarea;
e) In trei exemplare, pentru evenimentele deosebite cercetate de MMPS - Pr. M, dintre care originalul se inainteaza la organele de urmarire penala, un exemplar ramane la MMPS - Pr. M si un exemplar la ISTPM din judetul pe teritoriul caruia s-a produs evenimentul.
(2) In cazul in care faptele care au generat accidentele urmate de ITM, inclusiv vatamare grava, sau incidentele periculoase au fost comise in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni, dosarul de cercetare se incheie in doua exemplare, originalul fiind inaintat organului de urmarire penala.
Art. 26
(1) Dosarul de cercetare a accidentului, intocmit de comisia persoanei juridice sau de persoana fizica la care s-a produs evenimentul, va fi inaintat, pentru verificare si avizare, la ISTPM din judetul respectiv, in termen de 5 zile de la finalizarea cercetarii.
(2) ISTPM va aviza si va restitui dosarul in cel mult 7 zile de la data primirii.
(3) In cazul in care cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, ISTPM poate dispune completarea sau, dupa caz, refacerea dosarului, iar persoana juridica sau fizica va raspunde solicitarilor stabilite de inspectorat.
(4) Daca accidentul urmat de ITM s-a produs in conditiile prevazute la art. 25 alin. (2), ISTPM va inainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmarire penala, imediat dupa avizare.
Art. 27
(1) Dosarul de cercetare a accidentului mortal, a celui colectiv, precum si a incidentului periculos, intocmit de ISTPM, va fi inaintat, in vederea avizarii, la MMPS - Pr. M, in cel mult 5 zile de la finalizarea cercetarii.
(2) MMPS - Pr. M va aviza si va restitui dosarele prevazute la alin. (1) in cel mult 10 zile de la data primirii.
(3) Dosarele de cercetare prevazute la alin. (1) vor fi trimise, de catre ISTPM, organelor de urmarire penala, numai dupa ce au fost avizate de MMPS - Pr. M.
(4) Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia, va fi pastrat la ISTPM care a efectuat cercetarea, pana la emiterea hotararii judecatoresti prin care se declara decesul persoanei disparute, conform prevederilor legale in vigoare, dupa care va fi inaintat in vederea avizarii la MMPS - Pr. M.
Art. 28
Parchetele de pe langa tribunale si judecatorii vor comunica ISTPM rezultatul anchetei penale, in termen de 15 zile de la definitivarea acesteia.
Art. 29
Procesul-verbal de cercetare a evenimentelor va contine urmatoarele informatii:
a) data incheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor care efectueaza cercetarea accidentului si calitatea acestora, cu indicarea documentului potrivit caruia sunt indreptatite sa efectueze cercetarea, precum si institutia unde lucreaza;
c) perioada de timp si locul in care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetarii;
e) data (ziua, luna, anul) si ora producerii evenimentului. In cazul in care s-a produs un accident si ulterior a survenit decesul victimei/victimelor implicate in acest accident, se va preciza si data decesului;
f) locul producerii evenimentului [subunitate, sectie, atelier etc., drum national (DN), in cazul accidentelor de circulatie];
g) datele de identificare a persoanei juridice sau fizice la care s-a produs evenimentul, activitatea principala desfasurata de aceasta si, daca este cazul, datele de identificare a persoanei juridice la care este/a fost incadrat accidentatul;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor (numele, prenumele, cetatenia, varsta, starea civila, numarul de copii minori, domiciliul, locul de munca la care este incadrat, profesia de baza, ocupatia in momentul accidentarii, vechimea in munca, in functie sau in meserie si la locul de munca, iar pentru persoanele care, in momentul accidentarii, desfasurau o activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la aceasta);
i) descrierea detaliata a locului, echipamentului tehnic, a imprejurarilor si modului in care s-a produs evenimentul, reconstituite, in special, in baza:
- constatarilor facute la locul accidentului;
- declaratiei conducatorului locului de munca;
- declaratiei accidentatului/accidentatilor, in cazul in care este posibil;
- declaratiilor martorilor;
- verificarii altor acte si documente necesare stabilirii imprejurarilor;
k) urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de accidentat/accidentati;
l) cauzele reale ale evenimentului, cu trimitere la reglementarile legale in vigoare, incalcate, precizand actele normative nerespectate, cu redarea integrala a textului acestora.
De asemenea, cauzele accidentului se vor clasifica si se vor codifica in functie de elementele sistemului de munca (executant, sarcina de munca, mijloc de productie, mediu de munca), conform instructiunilor in vigoare privind completarea FIAM.
Se considera utila sinteza metodologica prezentata in anexa nr. 12;
m) alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
n) persoanele raspunzatoare de incalcarea reglementarilor legale cu trimitere la actele normative si la articolele incalcate, in conditiile precizate la lit. l);
o) sanctiunile contraventionale aplicate, cu precizarea prevederilor legale incalcate si, dupa caz, propuneri pentru cercetare penala si/sau propuneri pentru sanctiuni administrative si/sau disciplinare;
p) persoana juridica sau fizica care va inregistra si va declara accidentul de munca;
r) masurile stabilite pentru prevenirea altor evenimente similare, precum si termenul de raportare la ISTPM privind solutionarea deficientelor;
s) numarul de exemplare in care s-a incheiat procesul-verbal de cercetare si repartizarea acestora;
s) semnatura persoanei/persoanelor care au efectuat cercetarea;
t) viza inspectorului-sef, in cazul evenimentelor cercetate de ISTPM, iar in cazul accidentelor cercetate de comisia persoanei juridice sau de persoana fizica, viza conducatorului acesteia sau a unei persoane cu delegatie de competenta.
Art. 30
In situatiile in care, din cercetare, rezulta ca accidentul nu intruneste conditiile pentru a fi incadrat ca accident de munca, se va face aceasta mentiune in procesul-verbal de cercetare si, dupa caz, se vor dispune masurile care trebuie luate de conducatorul persoanei juridice sau de persoana fizica, pentru prevenirea unor cazuri asemanatoare.
Art. 31
(1) In situatia in care, cu ocazia cercetarii unui eveniment, persoana/persoanele imputernicita/imputernicite in acest scop constata contraventii si, in acelasi timp, face/fac si propuneri de ancheta penala, in procesul-verbal de cercetare se va mentiona ca sanctiunile dispuse contravenientilor devin aplicabile imediat dupa finalizarea cercetarii, fara a se astepta instrumentarea cazului de catre organele de urmarire penala competente.
(2) In cazul in care, cu ocazia cercetarii unui eveniment, persoana/persoanele imputernicita/imputernicite in acest sens considera ca este necesar, poate/pot face si propuneri de sanctiuni disciplinare si/sau administrative, pe care le va/le vor mentiona in procesul-verbal de cercetare.
Art. 32
Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste:
a) in doua exemplare, in cazul accidentului urmat de ITM, din care:
- un exemplar la dosarul de cercetare a persoanei juridice sau fizice la care s-a produs accidentul;
- un exemplar la ISTPM care a avizat dosarul;
b) in trei exemplare, in cazul accidentului urmat de INV, din care:
- un exemplar la persoana juridica sau fizica la care s-a produs accidentul;
- un exemplar la dosarul inaintat organului de urmarire penala;
- un exemplar la dosarul ISTPM care a efectuat cercetarea;
c) in patru exemplare, in cazul accidentului mortal sau al celui colectiv, din care:
- un exemplar la persoana juridica sau fizica la care s-a produs accidentul;
- un exemplar la dosarul inaintat organului de urmarire penala;
- un exemplar la dosarul ISTPM care a efectuat cercetarea;
- un exemplar la MMPS - Pr. M;
d) in cazul in care accidentul va fi inregistrat de alta persoana juridica sau fizica decat cea la care acesta s-a produs, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acesteia;
e) in cazul in care persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul de munca isi are sediul pe teritoriul altui judet decat cel in care s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare si ISTPM din judetul respectiv;
f) in patru exemplare, in cazul incidentului periculos, din care:
- un exemplar la persoana juridica sau fizica la care a avut loc incidentul;
- un exemplar la dosarul inaintat organelor de urmarire penala, daca este cazul;
- un exemplar la dosarul ISTPM care a efectuat cercetarea;
- un exemplar la MMPS - Pr. M;
g) dupa caz, la solicitare, procesul-verbal de cercetare poate fi intocmit intr-un numar mai mare de exemplare (exemplu: pentru institutiile de asigurari).
Art. 33
In cazul unui accident, cu ITM sau INV, certificatul medical, cu cod sau diagnostic de accident, va fi insotit obligatoriu de declaratia scrisa a celui pentru care s-a eliberat certificatul, din care sa rezulte imprejurarile in care a avut loc accidentul suferit, indiferent daca accidentul intruneste sau nu conditiile unui accident de munca.
Sectiunea a 4-a: Inregistrarea, evidenta, declararea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase
Art. 34
(1) Inregistrarea, la nivel national, a accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in baza procesului-verbal de cercetare, de catre persoana juridica, precum si de persoana fizica la care s-a produs evenimentul.
La nivelul persoanei juridice sau fizice, inregistrarea se extinde si asupra accidentului usor si se face in baza procesului-verbal de cercetare intocmit de comisia acesteia.
(2) Accidentul de munca produs pe teritoriul unei persoane juridice sau fizice, alta decat cea la care este incadrata victima, in timpul prestarii unor servicii pe baza de contract, comanda sau alte forme legale incheiate, se inregistreaza potrivit clauzelor prevazute, in acest sens, in documentele incheiate.
(3) In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens sau clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile, accidentul se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica raspunzatoare de conducerea si/sau de organizarea activitatii in care s-a produs evenimentul.
(4) Accidentul de munca produs in timpul prestarii unor servicii, pe baza de comanda, la domiciliul clientului, se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care este/a fost angajata victima.
(5) Accidentul suferit de o persoana, aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu pe baza de delegatie, pe teritoriul unei persoane juridice sau fizice, se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica raspunzatoare de conducerea si/sau de organizarea activitatii in cadrul careia s-a produs accidentul.
(6) Accidentele suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul desfasurarii practicii profesionale se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care se efectueaza practica.
(7) Accidentul de munca suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, pe teritoriul altor tari, se inregistreaza de catre persoana juridica romana la care este/a fost angajat accidentatul.
(8) Accidentul de munca suferit de o persoana, in cadrul activitatilor cultural-sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati, se inregistreaza de catre institutia organizatoare a actiunii respective.
(9) Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol ce ameninta avutul public, se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care s-a produs evenimentul.
In cazul accidentului de aceasta natura, produs in afara teritoriului unei persoane juridice sau fizice si care nu are nici o legatura cu aceasta, inregistrarea se face de catre primaria pe raza careia s-a produs.
(10) Accidentul de munca de traseu si accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care este/a fost angajata victima.
(11) Accidentul produs in afara teritoriului persoanei juridice sau fizice la care este angajata victima, ca urmare a neluarii unor masuri de securitate (locuri periculoase nesemnalizate - exemplu: gropi, canale -, drumuri neintretinute, conductori electrici neizolati etc.), se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica care a creat sau este raspunzatoare de existenta pericolului.
(12) Accidentul de munca suferit de insotitorii de incarcaturi (animale, substante periculoase), personalul de posta de la vagoanele C.F.R. etc., angajati ai unor persoane juridice care, potrivit legii, sunt obligate sa delege insotitori pentru astfel de incarcaturi, pe mijloace de transport ce nu le apartin, se va inregistra de catre persoana juridica sau fizica raspunzatoare de organizarea activitatii in care s-a produs accidentul.
(13) Accidentul de munca suferit de persoanele aflate la cursurile de reconversie, in timpul si din cauza activitatilor de instruire practica, se inregistreaza de catre persoana juridica unde se efectueaza practica.
(14) Pentru unele situatii neprevazute in prezentele reglementari, cu privire la inregistrarea accidentelor de munca, ISTPM vor stabili modul de inregistrare a accidentului in cauza.
Art. 35
(1) Disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia, se inregistreaza ca accident mortal, dupa o perioada de un an, respectiv, dupa emiterea hotararii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data inregistrarii si deci a luarii in evidenta a accidentului de munca mortal coincide cu data inscrisa in hotararea judecatoreasca.
(3) Persoana juridica sau fizica la care a fost angajat disparutul va comunica, imediat, numarul si data hotararii judecatoresti la ISTPM, pentru a fi inregistrata si de acesta.
Art. 36
Accidentul de munca urmat de INV se va inregistra pe baza procesului-verbal de cercetare intocmit de ISTPM, dupa emiterea deciziei de incadrare a victimei intr-un grad de INV de catre comisia de expertiza medicala.
Art. 37
(1) In baza procesului-verbal de cercetare intocmit de organele abilitate prin lege, persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul va completa FIAM, care va fi tipizat, conform modelului din anexa nr. 2.
(2) FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata in parte si constituie documentul de declarare oficiala a accidentului de munca.
FIAM va purta semnatura si stampila conducatorului persoanei juridice sau persoanei fizice, sau a unei persoane cu delegare de competenta, si, de asemenea, semnatura si stampila conducatorului ISTPM si semnatura inspectorului de specialitate care a verificat formularul.
(3) FIAM se completeaza, imediat dupa incheierea cercetarii accidentului, conform instructiunilor de completare a FIAM, aflate in vigoare, in trei exemplare, care vor fi distribuite astfel:
a) un exemplar la persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul;
b) un exemplar la ISTPM din judetul respectiv, in termen de 5 zile de la finalizarea cercetarii (o data cu dosarul pentru avizare);
c) un exemplar la persoana accidentata;
d) in cazul in care victima unui accident de munca a fost propusa pentru pensionare, se va completa un exemplar de FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi inaintat unitatii de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca.
(4) In cazul accidentelor mortale, FIAM va fi inaintat la ISTPM, in termen de 5 zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare intocmit de inspectorat si avizat de MMPS - Pr. M.
Art. 38
(1) Persoana juridica sau fizica va tine evidenta evenimentelor, pe care le inregistreaza in:
a) Registrul de evidenta a accidentatilor in munca, conform anexei nr. 3;
b) Registrul de evidenta a incidentelor periculoase, conform anexei nr. 4;
c) Registrul de evidenta a accidentelor usoare, conform anexei nr. 5.
(2) In situatia in care evenimentele se produc la subunitati, inclusiv la cele dispersate pe teritoriul altor judete, evidenta primara a acestora se tine la fiecare subunitate si, centralizat, la unitatea cu personalitate juridica.
(3) Daca prin sistemul de organizare, unitatea cu personalitate juridica este subordonata unei alte unitati coordonatoare, aceasta isi va organiza evidenta evenimentelor rezultate din intreaga activitate, respectiv din unitatile subordonate.
Modalitatea de raportare a evenimentelor de la unitatile subordonate la unitatea coordonatoare se va stabili de catre acestea.
(4) Registrele de evidenta se tin la zi si se completeaza pentru fiecare an calendaristic in parte, in baza FIAM si, respectiv, a procesului-verbal de cercetare a accidentelor usoare si a incidentelor periculoase.
(5) Registrele de accidente vor cuprinde evidenta nominala a persoanelor vatamate, iar in FIAM se va trece acelasi numar ca cel inscris in registru, in dreptul fiecarei persoane.
Art. 39
Daca o persoana este victima a doua sau mai mult de doua accidente, in cursul aceluiasi an, fiecare accidentare este tratata distinct, procedandu-se conform prevederilor prezentelor norme metodologice si, de fiecare data, se inregistreaza in registrul de evidenta corespunzator.
Art. 40
(1) In baza formularelor de inregistrare a accidentelor de munca si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, ISTPM va inregistra si va tine evidenta tuturor accidentelor de munca si a incidentelor periculoase inregistrate de persoanele juridice sau fizice care au sediul pe teritoriul judetului respectiv.
(2) Evidenta se tine, de asemenea, in Registrul de evidenta a accidentatilor in munca si, respectiv, in Registrul de evidenta a incidentelor periculoase.
Art. 41
(1) Daca, prin sistemul de organizare, unitatea cu personalitate juridica are subunitati cu autonomie functionala si cu posibilitati de organizare a unui compartiment de protectie a muncii, ce desfasoara o activitate cu caracter permanent sau de minimum 3 ani pe teritoriul altor judete, acestea vor declara si vor raporta statistic accidentele de munca si incidentele periculoase la ISTPM din judetele pe teritoriul carora functioneaza.
(2) ISTPM respective vor inregistra si vor tine in evidenta accidentele de munca si incidentele periculoase inregistrate de subunitatile mentionate.
(3) In cazul subunitatilor dispersate pe teritoriul altor judete, care desfasoara activitati cu caracter temporar, ocazional sau activitati cu caracter permanent, dar nu indeplinesc conditiile precizate la alin. (1), declararea si raportarea statistica a accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se vor face la ISTPM din judetul unde isi are sediul unitatea cu personalitate juridica.
(4) ISTPM respectiv va inregistra si va tine evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase produse la subunitatile mentionate la alin. (3).
(5) ISTPM din judetele pe teritoriul carora functioneaza subunitatile mentionate mai sus vor controla activitatea acestor subunitati, vor cerceta evenimentele produse si vor aviza dosarele pentru accidentele care au antrenat ITM.
(6) Un exemplar din procesele-verbale de cercetare a accidentelor vor fi inaintate, in vederea inregistrarii, si la ISTPM din judetul unde isi are sediul unitatea cu personalitate juridica.
Art. 42
(1) Persoanele juridice, inclusiv subunitatile mentionate la art. 41 alin. (1) si persoanele fizice care au inregistrat accidentele de munca intocmesc, semestrial, un raport privind situatia accidentatilor care si-au incheiat perioada de ITM, conform anexei nr. 6, pe care il inainteaza ISTPM din judetul respectiv, in cel mult 5 zile de la incheierea semestrului.
(2) Raportul va purta semnatura si stampila conducatorului persoanei juridice sau ale persoanei fizice ori ale unei persoane cu delegare de competenta, precum si semnatura persoanei care l-a intocmit.
Sectiunea a 5-a: Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si declararea evenimentelor produse in afara granitelor Romaniei, in care sunt implicati angajati ai unor persoane juridice sau fizice romane, aflati in indeplinirea sarcinilor de stat, de interes public sau a indatoririlor de serviciu
Art. 43
(1) Comunicarea evenimentelor, produse in afara granitelor tarii, in care sunt implicati angajati ai unor persoane juridice/persoane fizice romane, se face conform prevederilor sectiunii a 2-a din prezentele norme metodologice, privind comunicarea evenimentelor, cu urmatoarele precizari:
a) Orice eveniment, produs pe teritoriul altei tari cu ocazia efectuarii unor lucrari cu personal roman, pe baza de contracte bilaterale, conventii internationale sau in alte conditii prevazute de lege, va fi comunicat, imediat, conducatorului formatiei de lucru, de catre orice persoana care are cunostinta despre accident.
b) Conducatorul formatiei de lucru va instiinta, imediat, pe conducatorul persoanei juridice din tara (antreprenorul general), care a incheiat contractul cu partenerul strain, precum si misiunea diplomatica sau oficiul consular roman din tara respectiva.
c) Orice accident, suferit de personalul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare romane, care functioneaza pe teritoriul altor tari, precum si orice accident suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor Romaniei, vor fi comunicate, imediat, sefului misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
d) Se va proceda conform prevederilor lit. c) si in cazul angajatilor unei persoane juridice sau fizice romane, aflati in delegatie in afara granitelor Romaniei, in indeplinirea indatoririlor de serviciu, in timpul deplasarii si pe perioada inscrisa in documentul de deplasare.
e) Conducatorul misiunii diplomatice sau al oficiului consular roman, care a primit comunicarea, va anunta, imediat, Ministerul Afacerilor Externe din Romania.
f) Daca persoana vatamata este/a fost angajata la alta persoana juridica sau fizica, Ministerul Afacerilor Externe va comunica acesteia producerea evenimentului.
g) Conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica din tara care a primit comunicarea si al carei angajat este/a fost persoana vatamata, precum si antreprenorul general care a incheiat contractul cu partenerul strain vor proceda conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
Art. 44
Cercetarea evenimentelor produse in afara granitelor tarii, in care sunt implicati angajati ai unor persoane juridice sau fizice romane, se va face conform prevederilor sectiunii a 3-a din prezentele norme metodologice, cu urmatoarele precizari:
1. Pentru cercetarea evenimentelor care s-au produs cu ocazia efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, raspunde persoana juridica romana care a incheiat contractul cu partenerul strain, indiferent de gravitatea evenimentului.
Cercetarea se face in conformitate cu precizarile stabilite, in acest sens, in contractul incheiat de persoana juridica romana cu partenerul strain si cu societatile comerciale asociate, din tara, tinandu-se seama de prevederile prezentelor norme metodologice.
La cercetare poate participa si un delegat din partea misiunii diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
2. Pentru cercetarea evenimentelor in care au fost implicati lucratorii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane, persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, in afara granitelor Romaniei, precum si angajatii unei persoane juridice sau fizice romane, aflati in indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor Romaniei, raspunde Ministerul Afacerilor Externe roman, indiferent de gravitatea evenimentului.
3. Sub aspect infractional, cercetarea evenimentelor mentionate la pct. 1 si 2 se efectueaza de organele competente din tara respectiva (politie, parchet etc.), urmand ca persoanele juridice romane sa faca cercetarea de specialitate, stabilind caracterul accidentului.
Pentru aceasta, atat antreprenorul general care a incheiat contractul cu partenerul strain, cat si Ministerul Afacerilor Externe, imediat ce au fost instiintati despre producerea evenimentului, vor numi, prin decizie scrisa, persoanele care vor efectua cercetarea de specialitate.
4. In cazul accidentului mortal, inclusiv al persoanelor date disparute, al celui colectiv, al celui care a antrenat vatamare grava precum si in cazul incidentului periculos, daca organele romane, abilitate prin lege sa efectueze cercetarea acestor evenimente, considera ca este necesar, vor delega reprezentanti care sa efectueze cercetarea de specialitate, la fata locului.
In aceasta situatie, cercetarea va incepe conform prevederilor pct. 1 si 2 si se va finaliza, dupa caz, de ISTPM din judetul pe teritoriul caruia se afla persoana juridica romana sau de MMPS - Pr. M.
Cheltuielile efectuate cu ocazia deplasarii in vederea finalizarii cercetarii de catre organele mentionate vor fi suportate de catre persoana juridica romana care a incheiat contractul cu partenerul strain sau de catre persoana juridica sau fizica al carei angajat este accidentatul.
Art. 45
(1) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor raspunde persoana juridica care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane.
(2) Dosarul de cercetare intocmit va cuprinde actele prevazute la art. 24, completat cu:
a) copii de pe originalul documentelor de cercetare, emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, precum si traducerea acestora in limba romana sau intr-o limba de circulatie internationala;
b) copie de pe contractul incheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte: cine a incheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele referitoare la activitatea de protectie a muncii si la comunicarea, cercetarea si inregistrarea accidentelor, in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman.
(3) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va intocmi in numarul de exemplare precizat la art. 25.
(4) Imediat dupa finalizarea dosarului de cercetare, acesta va fi trimis persoanei juridice romane semnatare a contractului cu partenerul strain sau persoanei juridice sau fizice al carei angajat este/a fost accidentatul, care va proceda conform prevederilor prezentelor norme metodologice.
Dosarul va fi trimis in tara prin misiunea diplomatica sau prin oficiul consular roman.
(5) Dosarele de cercetare, inclusiv cele pentru accidentele care au antrenat ITM, vor fi verificate si avizate, conform prevederilor prezentelor norme metodologice, de ISTPM din judetul pe teritoriul caruia se afla persoana juridica sau fizica semnatara a contractului cu partenerul strain sau la care este/a fost angajat accidentatul.
(6) In cazul in care cercetarea de specialitate a evenimentelor a fost efectuata de catre comisia persoanei juridice romane si, cu ocazia verificarii, ISTPM considera ca este necesar a se completa dosarul cu alte documente, persoana juridica va raspunde acestei solicitari, in termenul stabilit de ISTPM sau, dupa caz, de MMPS - Pr. M.
Art. 46
Inregistrarea, evidenta si declararea accidentelor de munca, precum si a incidentelor periculoase se face de catre persoana juridica sau fizica romana al carei angajat este/a fost accidentatul, iar in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, se face conform precizarilor din contractele incheiate de persoana juridica romana, atat cu partenerul strain, cat si cu partenerii de afaceri din tara.
Sectiunea a 6-a: Comunicarea si cercetarea evenimentelor produse pe teritoriul Romaniei in care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu
Art. 47
(1) Orice eveniment produs pe teritoriul Romaniei, in care sunt implicati cetateni straini aflati in indeplinirea atributiilor de serviciu, va fi comunicat, imediat, la ISTPM din judetul pe teritoriul caruia a avut loc, de catre conducatorul persoanei juridice sau fizice sau de catre orice alta persoana care are cunostinta despre eveniment.
(2) ISTPM care a primit comunicarea va instiinta misiunea diplomatica sau consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul MMPS - Pr. M.
Art. 48
(1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de catre ISTPM din judetul pe teritoriul caruia s-au produs, impreuna cu celelalte organe competente (parchet, politie etc.), precum si cu reprezentanti ai firmei straine implicate in eveniment.
La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului tarii respective.
(2) Termenul cercetare va fi cel prevazut de legislatia romana in vigoare.
(3) Dosarul de cercetare va fi intocmit de ISTPM si va cuprinde actele prevazute la art. 24 din prezentele norme metodologice.
(4) Dosarul de cercetare se va intocmi in trei exemplare, din care:
a) originalul se va transmite organelor de urmarire penala;
b) un exemplar ramane in arhiva inspectoratului care a efectuat cercetarea;
c) un exemplar se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul si acesta va contine copii de pe originalul actelor de cercetare, precum si traducerea acestora in limba tarii respective sau intr-o limba de circulatie internationala.
CAPITOLUL II: Bolile profesionale si bolile legate de profesie
Sectiunea 1: Definitii
Art. 49
Bolile profesionale sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau a unei profesiuni, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.
Art. 50
Sunt boli profesionale si afectiunile suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale, produse in conditiile mentionate la art. 49.
Art. 51
Intoxicatia acuta profesionala se considera si accident de munca, iar boala transmisibila profesionala se declara si ca boala transmisibila, conform normelor antiepidemice in vigoare.
Art. 52
Imbolnavirile de cancer la locurile de munca in care exista noxe potential cancerigene se declara obligatoriu ca boli profesionale.
Art. 53
(1) Bolile profesionale, ale caror cercetare, declarare si evidenta sunt obligatorii, sunt cele prevazute in lista-anexa nr. 7 la prezentele norme metodologice.
(2) Cercetarea, declararea si evidenta bolilor profesionale enumerate in lista nationala sunt obligatorii indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate temporara de munca sau daca aceeasi persoana a mai contractat boala respectiva, declarata anterior si vindecata.
Art. 54
Bolile legate de profesiuni sunt boli cu determinare multifactoriala, factorii profesionali avand o contributie semnificativa. Lista acestora este prezentata in anexa nr. 8.
Sectiuna a 2-a: Semnalarea, declararea, cercetarea si confirmarea bolilor profesionale
Art. 55
(1) Bolile profesionale cat si suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de catre toti medicii care depisteaza astfel de imbolnaviri cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene profilactice, consultatii la cerere etc.
(2) Institutiile medicale in care se interneaza bolnavi de cancer ce lucreaza in locuri de munca unde exista noxe potential cancerigene sunt obligate sa investigheze pacientii asupra activitatii lor profesionale in astfel de locuri de munca si sa semnaleze, in scris, situatiile in care se suspecteaza riscul profesional, la inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva judetean in raza caruia se afla locul de munca, respectiv al municipiului Bucuresti.
(3) Semnalarea se face prin completarea fisei BP1, prezentata in anexa nr. 9, care se transmite, in cel mai scurt termen, la inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.
Art. 56
(1) Cercetarea bolilor profesionale si a suspiciunilor de boala profesionala se face in scopul confirmarii diagnosticului de boala, al confirmarii sau infirmarii caracterului profesional, precum si pentru stabilirea cauzelor care au favorizat imbolnavirea.
(2) Confirmarea diagnosticului de boala se va face de catre medicii de medicina a muncii, care pot efectua in acest scop investigatii de specialitate cu sprijinul dispensarelor-policlinici, spitalelor, laboratoarelor si al clinicilor sau al institutelor de cercetari medicale.
Imbolnavirile de pneumoconioze se confirma numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile teritoriale de pneumoconioze, potrivit reglementarilor in vigoare.
(3) Cercetarea cauzelor si confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al bolii se fac de catre medicul de medicina a muncii desemnat de inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva. Agentii economici, organele de protectia muncii si personalul medico-sanitar din toate categoriile de unitati sanitare, economice si social culturale sunt obligati sa puna la dispozitia medicului de medicina a muncii documentatia si datele necesare cercetarii cauzelor acestor imbolnaviri.
Art. 57
(1) Factorii determinanti, conditiile care au favorizat aparitia bolii, precum si masurile ce se impun pentru prevenirea unor situatii similare se consemneaza intr-un proces-verbal (anexa nr. 11), stabilindu-se, impreuna cu conducatorul unitatii, termenele pentru remedierea deficientelor constatate.
(2) Urmarirea eliminarii sau reducerii factorilor generatori de imbolnaviri profesionale, precum si aplicarea masurilor stabilite conform prevederilor alineatului precedent se vor face de catre inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva judetean sau al municipiului Bucuresti, impreuna cu ISTPM.
Sectiunea a 3-a: Declararea si evidenta bolilor profesionale
Art. 58
(1) Declararea bolilor profesionale se face de catre inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva judetene sau al municipiului Bucuresti pe formularul BP2, care se inainteaza la Institutul de Igiena, Sanatate Publica, Servicii de Sanatate si Conducere Bucuresti - Sectia "Medicina muncii" - in cursul lunii in care s-a confirmat imbolnavirea.
(2) In baza prelucrarii acestor fise se vor face informari periodice catre organele interesate si analize anuale ale cauzelor imbolnavirilor, cu propuneri de imbunatatire a activitatii in acest domeniu.
Art. 59
(1) Inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva vor pastra evidenta centralizata a bolilor profesionale confirmate, inregistrate in judet, respectiv in municipiul Bucuresti, intr-un registru continand rubricile din fisa BP2 prezentata in anexa nr. 10.
(2) O evidenta similara vor avea si cabinetele de medicina a muncii pentru teritoriul arondat.
(3) Cazurile de pneumoconioze, precum si cazurile de cancer profesional se inregistreaza la ultimul agent economic unde a lucrat bolnavul si unde exista noxele care puteau produce aceste imbolnaviri; ele se declara si se pastreaza in evidenta de catre inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla agentul economic respectiv.
(4) Inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva va trimite lunar la ISTPM situatia statistica a bolilor profesionale inregistrate.
Art. 60
(1) La agentii economici cu factori de risc susceptibili de a produce boli profesionale dupa o perioada mai mare de latenta se vor pastra in evidenta, dupa incetarea expunerii, atat lista persoanelor expuse, cat si dosarul medical al acestora.
(2) Factorii de risc mentionati la alin. (1), precum si durata pastrarii documentelor respective in functie de perioada de latenta se vor stabili de catre medicii de medicina a muncii din teritoriu, pentru fiecare agent economic.
Art. 61
Evidenta bolilor profesionale, precum si a bolilor multifactoriale constituie documentatia de baza in evaluarea starii de sanatate a angajatilor in raport cu factorii de risc, precum si in vederea stabilirii unor masuri eficiente de profilaxie.
Art. 62
(1) Periodic, serviciul medical al agentului economic, cabinetele de medicina a muncii si inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, vor face analiza imbolnavirilor profesionale si a celor multifactoriale din cadrul agentilor economici arondati, precizand cauzele acestor boli si masurile de profilaxie necesare.
(2) Informarea intocmita se va comunica celor interesati, in vederea remedierii deficientelor semnalate.
CAPITOLUL III: Dispozitii finale
Art. 63
In contractele incheiate intre persoanele juridice sau fizice pentru prestarea de activitati si servicii vor fi prevazute si clauze privind raspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si inregistrarea unor eventuale accidente de munca.
Art. 64
(1) In situatia in care conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica, precum si persoanele implicate, din randul angajatilor acestora, nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a accidentului sau cu masura de inregistrare a acestuia, se pot adresa, in termen de 15 zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare, la ISTPM sau, dupa caz, la MMPS - Pr. M.
(2) Solutiile adoptate in aceste situatii vor fi comunicate celor interesati, in termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei si raman definitive.
Art. 65
Dosarele si procesele-verbale de cercetare a accidentelor de munca, precum si registrele de evidenta se pastreaza in arhiva timp de minimum 30 de ani de la data producerii evenimentului. Pentru incidentele periculoase, aceasta perioada este de 10 ani.
Art. 66
(1) Sesizarile si reclamatiile cu privire la accidente se rezolva de catre ISTPM, care are obligatia sa pastreze confidentialitatea in legatura cu acestea si sa comunice raspunsul in termen de 20 de zile de la data primirii sesizarii.
(2) Daca in urma investigatiilor rezulta ca accidentul este de munca, ISTPM va lua masuri pentru efectuarea cercetarii in conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, dispunand conducatorului persoanei juridice sau persoanei fizice in cauza completarea FIAM.
Art. 67
(1) Conducatorul persoanei juridice sau persoana fizica are responsabilitatea juridica de a asigura respectarea si aplicarea prezentelor norme pentru toti angajatii si pentru ceilalti participanti la procesul de munca, indiferent daca acestia se afla la locul de munca obisnuit sau nu.
(2) Nerespectarea prevederilor prezentelor norme metodologice atrage sanctionarea conform prevederilor stipulate in Legea protectiei muncii nr. 90/1996.
Art. 68
(1) Periodic, compartimentele de protectie a muncii ale agentilor economici ISTPM vor face analiza evenimentelor inregistrate, sub aspectul cauzelor si al imprejurarilor in care s-au produs sau sub alte aspecte concludente, in baza carora se vor stabili masurile de prevenire necesare, iar rezultatele vor fi comunicate celor interesati, in vederea eliminarii deficientelor constatate. Persoanele juridice sau fizice vor face, de asemenea, analiza periodica a accidentelor usoare.
(2) La solicitarea persoanelor juridice sau fizice, ISTPM, precum si MMPS-ISPM pot efectua studii si analize statistice in conditiile prevazute la art. 20 lit. n) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996.
(3) Periodic, serviciile medicale ale agentilor economici, cabinetele de medicina a muncii si inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva vor face analize ale bolilor profesionale si ale celor legate de profesiune din intreprinderile arondate, sub aspectul cauzelor care au favorizat imbolnavirile, precum si al masurilor de profilaxie necesare.
(4) Rezultatul analizelor va fi comunicat celor interesati, in vederea remedierii deficientelor constatate.
TERMINOLOGIE
In prezentele norme metodologice, termenii si expresiile folosite au semnificatiile specificate mai jos:
- accident de munca de circulatie: accidentul survenit in timpul circulatiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, care are drept cauze incalcarea prevederilor legale privind circulatia pe drumurile publice, daca persoana vatamata se afla in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
- accident de munca de traseu: accidentul survenit pe traseul normal pe care lucratorul il parcurge intre locul sau de munca si:
- domiciliu si invers;
- locul unde isi ia mesele in mod normal (daca accidentul s-a produs in timpul de lucru remunerat);
- locul unde isi incaseaza salariul in mod normal, cu mijloace de transport conforme cu prevederile legale in vigoare, si care a antrenat decesul acestuia sau vatamari ale organismului;
- accident usor: evenimentul survenit in conditiile prevazute la art. 4 si 5 din prezentele norme metodologice, dar care are drept consecinta leziuni superficiale:
- care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale;
- care au antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
- caracterul accidentului: rezulta in urma cercetarii, cand se stabileste ca accidentul este:
- de munca, daca indeplineste conditiile prevazute la art. 1 si 2 din prezentele norme metodologice;
- in afara muncii, daca nu indeplineste aceste conditii;
- usor, daca se incadreaza in definitia data accidentului usor;
- comunicare: procedura care defineste caile si mijloacele de instiintare privind producerea unui eveniment.
Este supus comunicarii:
- orice eveniment, imediat dupa declansare/producere;
- orice boala profesionala, precum si cazurile suspecte de boala profesionala;
- comunicare operativa: instiintarea imediata a organelor competente asupra producerii unui eveniment;
- declarare: procedura prin care se transmit informatii referitoare la accidentele de munca si bolile profesionale inregistrate, de la persoana juridica sau fizica la inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, institutiile de asigurari sau alte organisme competente, prin caile si mijloacele stabilite de legislatia in vigoare (de exemplu: formulare tipizate).
Declararea accidentelor de munca si a bolilor profesionale se face cu dublu scop:
1. al reparatiei (despagubire);
2. statistic.
Declararea se face conform reglementarilor legale in vigoare.
- de indata: imediat, fara intarziere, numaidecat;
- echipamente tehnice, in sensul Legii protectiei muncii nr. 90/1996, sunt: masinile, utilajele, instalatiile, aparatura, uneltele, dispozitivele si alte mijloace asemanatoare, necesare in procesul muncii;
- eveniment:
- orice accident care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului sau orice incident periculos care s-a produs pe teritoriul persoanei juridice sau fizice sau in orice loc de munca organizat de aceasta sau in timpul indeplinirii unor sarcini de serviciu;
- situatiile privind persoanele date disparute;
- accidentul de traseu sau de circulatie, in conditiile in care in accident au fost implicate persoane angajate la o persoana juridica sau fizica;
- bolile profesionale care figureaza pe lista nationala sau corespund definitiei date pentru aceste boli;
- orice caz suspect de boala profesionala;
- boli legate de profesiune;
- evidenta: procedura prin care se stabilesc mijloacele si modalitatile de pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele si la bolile profesionale inregistrate.
Sunt supuse inregistrarii si evidentei toate evenimentele, dintre care, in mod distinct:
- accidentele de munca;
- incidentele periculoase;
- bolile profesionale care figureaza pe lista nationala sau care corespund definitiei date pentru aceste boli;
- bolile legate de profesiune.
La nivelul persoanelor juridice sau fizice, inregistrarea si evidenta se extind si asupra accidentelor usoare.
Accidentele usoare se inregistreaza si se tin in evidenta, in principal, pentru a conserva drepturile accidentatilor, in cazul in care, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii acestora, care ar putea modifica caracterul accidentului.
Inregistrarea si evidenta se realizeaza conform reglementarilor in vigoare;
- incapacitate de munca: intrerupere temporara sau permanenta a activitatii lucratorului la locul sau de munca, ca urmare a producerii unui eveniment;
- incident periculos: eveniment identificabil (explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisii majore de noxe etc), rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament tehnic sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman, care nu a afectat persoanele participante la procesul de munca, dar era posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat sau era posibil sa produca pagube materiale la locurile de munca cu pericol deosebit si/sau in imprejurimi;
- indatoriri de serviciu: sarcini profesionale stabilite in: contractul individual de munca sau conventia civila, regulamentele de ordine interioara, regulamentele de organizare si functionare, deciziile scrise, dispozitiile scrise sau verbale ale conducatorului direct, in legatura cu activitatea profesionala a participantilor la procesul de munca;
- inregistrarea: procedura de inscriere/preluare intr-un sistem de evidenta a informatiilor referitoare la un eveniment sau la o boala profesionala;
- intoxicatie acuta profesionala: stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la vapori, gaze, pulberi nocive sau iritante, substante toxice in stare lichida sau solida, radiatii ionizante din mediul de munca.
Exemplu: intoxicatia acuta cu monoxid de carbon, hidrogen sulfurat etc., iritari sau tulburari ale aparatului respirator datorate inhalarii clorului si altele.
Determinantul de baza pentru a clasifica (a incadra) efectul unui accident ca vatamare violenta sau ca boala profesionala este dat de natura evenimentului, respectiv de o expunere instantanee sau de o expunere in timp indelungat la factorii de risc caracteristici muncii respective si/sau mediului de munca.
Exemple:
1. O deficienta auditiva se incadreaza ca accident de munca, daca este cauzata de o explozie, si, ca boala profesionala, daca este urmarea unei expuneri in timp indelungat la zgomotul industrial (trauma sonora).
2. Vatamarea tendoanelor de la o mana este considerata accident de munca, daca este cauzata de o lovitura, iar afectiunile tendoanelor provocate de miscari repetative si ritmice (vibratiile), specifice locului de munca, sunt incadrate ca boli profesionale.
3. Eforturile extreme, cum sunt ridicarile accidentale de greutati, care produc vatamari ale organismului, cu efect nociv imediat (imobilizarea acuta a victimei), sunt incadrate ca accidente de munca; daca aceste eforturi au un caracter permanent, legat de specificul muncii, si provoaca afectiuni, sunt incadrate ca boli profesionale.
Intoxicatia acuta profesionala se incadreaza si ca accident de munca si ca boala profesionala, daca expunerea lucratorului este instantanee si accidentala. Daca expunerea se face in timp indelungat, intoxicatia acuta profesionala se incadreaza numai ca boala profesionala;
- loc de munca: - orice loc (zona, incapere, vehicul etc.) unde isi desfasoara activitatea unul sau mai multi lucratori si unde se exercita autoritatea conducatorului persoanei juridice sau a persoanei fizice;
- orice loc organizat, inclusiv punctele de lucru dispersate, unde persoana juridica sau persoana fizica desfasoara o activitate cu caracter permanent sau temporar.
- participanti la procesul de munca: persoane care presteaza o activitate de munca pe cont propriu sau pentru o persoana juridica, indiferent de natura juridica a raportului de munca stabilit. Sunt participanti la procesul de munca:
a) salariatii;
b) persoanele angajate cu contract individual, pe o perioada determinata sau pentru o lucrare determinata;
c) persoanele angajate cu conventie civila;
d) membrii asociatiilor familiale constituite legal;
e) membrii cooperatori;
f) lucratorii independenti (persoane autorizate sa lucreze pe cont propriu);
g) somerii, pe perioada reconversiei;
h) ucenici, elevi si studenti in perioada efectuarii practicii profesionale;
i) persoana care coordoneaza activitatea unitatii al carei proprietar este (patron);
- persoane juridice:
- agentii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cei cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei;
- autoritatile si institutiile publice;
- agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman, pe teritoriul altor tari, in baza unor conventii internationale, contracte bilaterale sau alte forme prevazute de lege;
- asociatiile cu scop lucrativ, constituite potrivit prevederilor legii**), care au dobandit personalitate juridica;
- asociatiile si organizatiile nonprofit constituite ca persoane juridice;
- persoane fizice:
- membrii asociatiilor cu scop lucrativ, care nu au dobandit personalitate juridica**);
- membrii asociatiilor familiale constituite potrivit prevederilor legale**);
- lucratorii independenti;
- fiecare participant la procesul de munca;
- practica profesionala: instruire practica, specifica meseriei si specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii si ucenicii in atelierele si laboratoarele persoanelor juridice si fizice;
- puncte de lucru dispersate: sondele, traseele de cale ferata, retelele electrice si telefonice, soselele, tarlalele agricole, parchetele forestiere, prospectiunile (geologice, geofizice, seismice etc.), sectoarele in care isi exercita activitatea picherii, factorii postali, controlorii de conducte etc., precum si locurile unde se efectueaza prestari de servicii pe baza de comanda, contract sau alte forme legale (inclusiv domiciliul clientului);
- raportare (statistica): procedura prin care se transmit periodic, prin mijloacele stabilite de legislatie (tabele, situatii, rapoarte etc), date referitoare la accidente si boli profesionale, de la persoana juridica sau fizica catre organismele interesate, pe fluxul informational intern si extern;
- subunitate: atelier, sectie, uzina, filiala etc., inclusiv cele dispersate pe teritoriul altor judete, apartinand unei persoane juridice;
- termenele stabilite in prezentele norme metodologice se refera la zile lucratoare;
- vatamare grava: vatamarea violenta a organismului, care, prin gravitatea sa, este posibil sa antreneze invaliditatea sau decesul victimei;
- vatamare profesionala: decesul, vatamarea corporala sau boala provocata de un accident imputabil procesului muncii sau survenit in timpul muncii, care impiedica lucratorul sa-si indeplineasca munca in mod normal, ducand la o incapacitate de munca temporara sau permanenta.
Consecintele unui accident de traseu nu se considera vatamari profesionale.
- vatamare violenta a organismului: afectarea integritatii anatomofunctionale, cu efecte imediate asupra starii de sanatate a persoanei accidentate, care are drept consecinta urmatoarele traume:
a) o leziune fizica acuta asupra corpului uman, cum sunt: arsura, contuzia, plaga, fractura, luxatia, entorsa, intepaturi, inflamatii etc., produsa in conditiile si cu consecintele prevazute la art. 1;
Exemple:
- arsura pielii provocata de un arc electric sau de o flacara, de contactul accidental cu substante chimice agresive - cum sunt acizii si bazele - sau cu substante si suprafete fierbinti;
- o lovitura care cauzeaza contuzia tendoanelor de la o mana;
b) un efect negativ si acut, rezultat dintr-o expunere instantanee, care are drept consecinta leziuni multiple asupra corpului uman, cum sunt: electrocutarea, asfixia, inecul etc., produs in conditiile prevazute la art. 1;
c) pierderea sau dereglarea unui simt, dereglarea unui aparat sau a unui sistem al organismului, precum si trauma neuropsihica cauzata de leziuni fizice, de dereglari senzoriale, de climatul psihosocial existent sau de intoxicatii acute, produse in conditiile prevazute la art. 1;
Exemple:
- o tulburare respiratorie cauzata de explozia unui agent toxic;
- iritarea gatului datorita unei expuneri instantanee la gaze, vapori, emanate, de exemplu, de o conducta fisurata;
- suprasolicitarea organismului la eforturi suplimentare mari (ridicarea intamplatoare de greutati mari), cu efecte daunatoare imediate.
Prescurtari utilizate
MMPS= Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;
Pr. M= protectia muncii;
ISTPM= Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii;
ISPM= Inspectia de stat pentru protectia muncii din MMPS;
ITM= incapacitate temporara de munca;
INV= invaliditate;
D= deces;
RA= reluarea activitatii
FIAM= formular-tip de inregistrare a accidentelor de munca;
BP1= fisa de semnalare a bolilor profesionale;
BP2= fisa de inregistrare a bolilor profesionale.
*) Cu exceptia celor prevazute in Legea protectiei muncii nr. 90/1996.
**) Decretul-lege nr. 54/1990.
privind finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. g) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996 se emit prezentele norme metodologice.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale si definitii
Art. 1
(1) Prin masuri de protectie a muncii se intelege ansamblul lucrarilor si actiunilor tehnice si organizatorice de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
(2) Masurile de protectie a muncii sunt:
a) de interes national;
b) de interes local.
Art. 2
(1) Masurile de protectie a muncii de interes national se stabilesc de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, prin programe anuale, care se supun spre aprobare Guvernului.
(2) Masurile de protectie a muncii de interes local se stabilesc de catre conducerea persoanei juridice si de persoana fizica.
CAPITOLUL II: Finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii de interes national
Art. 3
(1) Masurile de protectie a muncii de interes national, prezentate in anexa nr. 1, se propun de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale prin programe nationale si se aproba de catre Guvern.
(2) Finantarea cheltuielilor pentru lucrarile si actiunile de protectie a muncii de interes national se face de la bugetul de stat, prin fondurile prevazute, conform legii, inclusiv din fondurile de asigurari sociale.
CAPITOLUL III: Finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii de interes local
Art. 4
(1) Persoanele juridice vor elabora anual, cu consultarea sindicatelor si/sau a reprezentantilor salariatilor, programe proprii de masuri de protectie a muncii pe baza evaluarii riscurilor la locurile de munca.
(2) Programul de masuri se aproba de catre consiliul de administratie, care poate sa dispuna si completarea acestuia ori de cate ori situatia o impune.
(3) Persoanele fizice vor elabora, de asemenea, programe de masuri de protectie a muncii.
(4) Categoriile de masuri de protectie a muncii de interes local sunt prezentate in anexa nr. 2.
Art. 5
(1) Persoanele juridice si fizice vor constitui fondurile necesare finantarii cheltuielilor pentru realizarea programelor proprii de masuri de protectie a muncii.
(2) Cheltuielile aferente realizarii masurilor de protectie a muncii se suporta integral din costurile de productie ale persoanelor juridice sau fizice sau de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, pentru persoanele juridice finantate de la buget.
Art. 6
Inspectorii de protectie a muncii vor controla modul in care persoanele juridice si fizice utilizeaza sumele alocate pentru protectia muncii, precum si eficienta obtinuta.
CAPITOLUL IV: Dispozitii finale
Art. 7
Contractele colective de munca pot cuprinde pe langa masurile de protectie a muncii prevazute de Legea protectiei muncii, si alte clauze a caror aplicare sa asigure conditii normale de munca, prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Art. 8
La analizele periodice privind activitatea de protectie a muncii ce se efectueaza in cadrul unitatii se vor evidentia si cheltuielile aferente acestei activitati, precum si eficienta obtinuta.
privind locul de munca cu pericol deosebit si pericol iminent de accidentare
In aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) lit. h) din Legea protectiei muncii nr. 90/1996 se emit prezentele norme metodologice.
A. Pericol deosebit
Art. 1
Prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca cu un nivel ridicat de risc de accidentare sau de imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinte grave, ireversibile (deces sau invaliditate).
Art. 2
Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa identifice si sa evidentieze locurile de munca cu pericol deosebit din activitatea proprie.
Art. 3
(1) Conducerea persoanelor juridice si persoanele fizice au obligatia de a intocmi, pentru fiecare loc de munca cu pericol deosebit, o fisa care va cuprinde date concrete privind criteriile care stau la baza stabilirii locurilor de munca cu pericol deosebit.
(2) Lista locurilor de munca identificate si fisele acestora vor fi tinute in evidenta si vor fi reactualizate ori de cate ori intervin modificari ale proceselor si parametrilor care caracterizeaza locul de munca respectiv.
(3) Fisele se intocmesc in 2 exemplare, dintre care un exemplar la conducerea unitatii si un exemplar, la conducatorul locului de munca respectiv.
Art. 4
(1) La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit se vor avea in vedere urmatoarele criterii:
a) identificarea factorilor de risc de accidentare si de imbolnavire profesionala, precum si consecintele actiunii acestora asupra organismului uman (deces sau invaliditate);
b) nivelul cantitativ al factorilor de risc in cazul imbolnavirilor profesionale;
c) durata de expunere la actiunea factorilor de risc;
d) nivelul morbiditatii prin accidente si boli profesionale.
(2) Locurile de munca cu pericol deosebit se caracterizeaza prin existenta unuia sau a mai multor factori de risc prezentati in continuare:
a) factori de risc care pot genera explozii:
- pulberi in suspensie in aer;
- gaze sau vapori explozivi;
- substante explozive;
- recipiente sub presiune;
- alti factori;
b) factori de risc care genereaza incendii:
- gaze sau vapori inflamabili;
- substante inflamabile;
- alti factori;
c) factori de risc mecanic si termic:
- surpare, prabusire, scufundare;
- scurgere, deversare, eruptie, jet de fluide la temperaturi si presiuni ridicate;
- corpuri cu temperaturi ridicate din domeniile: metalurgie, siderurgie, deformare plastica la cald, tratament termic, fabricarea sticlei si a produselor ceramice, fabricarea produselor refractare si altele;
d) factori de risc chimic:
- substante toxice, caustice, cancerigene;
- gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici;
e) factori de risc fizic:
- zgomot si vibratii;
- radiatii electromagnetice si ionizante;
- pulberi pneumoconiogene;
f) factori de risc biologic:
- microorganisme patogene;
- plante periculoase;
- animale periculoase;
g) factori de risc datorati caracterului special