INSPECŢIA MUNCII
Organ de specialitate al
administraţiei publice centrale īn subordinea Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale, cu sediul īn municipiul
Bucureşti.
Inspecţia Muncii are personalitate
juridică şi este finanţată integral de la bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Inspecţia Muncii īndeplineşte
funcţia de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului
īn domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi
sănătăţii īn muncă şi supravegherii pieţei.
Inspecţia
Muncii acţionează pentru asigurarea protecţiei sociale a muncii,
īn baza prevederilor art. 41 din Constituţia Romāniei, republicată,
şi, respectiv, a prevederilor Convenţiei Organizaţiei
Internaţionale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecţia muncii īn
industrie şi comerţ, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973 şi
ale Convenţiei
Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 129/1969 privind
inspecţia muncii īn agricultură, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat
nr. 83/1975."
Inspecţia Muncii are īn subordine
inspectorate teritoriale de muncă, instituţii cu personalitate
juridică, care se organizează īn fiecare judeţ şi īn
municipiul Bucureşti."
Funcţii
generale:
a) de autoritate de stat, prin care se
asigură exercitarea controlului aplicării prevederilor legale īn
domeniile sale de competenţă;
b) de comunicare, prin care se asigură
schimbul de informaţii cu autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale, precum şi cu persoanele fizice şi
juridice supuse activităţii de control, informarea acestora şi a
cetăţenilor asupra modului cum se respectă şi se
aplică prevederile legislaţiei din domeniile de competenţă;
c) de reprezentare, prin care se
asigură, īn numele statului romān şi al Guvernului Romāniei,
reprezentarea pe plan intern şi extern īn domeniile sale de competenţă;
d) de formare, prin care se realizează
pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului
propriu, īn condiţiile legii;
e) de cooperare, prin care se asigură
desfăşurarea de acţiuni īn comun, pe plan intern şi
internaţional, īn domeniile de competenţă;
f) de administrare, prin care se
asigură gestionarea bunurilor din domeniul public, respectiv privat al
statului ori, după caz, al unităţilor administrativ-teritoriale
pe care le are īn administrare sau īn folosinţă, a fondurilor alocate
īn scopul funcţionării īn condiţiile legii, precum şi
organizarea şi gestionarea sistemelor informatice necesare
activităţilor proprii
Atribuţii
generale:
a) controlul aplicării prevederilor
legale, generale şi speciale, īn domeniile relaţiilor de muncă,
securităţii şi sănătăţii īn muncă
şi supravegherii pieţei;
b) furnizarea de informaţii
angajatorilor şi salariaţilor cu privire la mijloacele de aplicare a
prevederilor legale īn domeniile de competenţă;
c) informarea autorităţilor
competente despre deficienţele sau abuzurile legate de aplicarea
dispoziţiilor legale īn vigoare;
d) prestarea de servicii specifice
domeniului său de activitate;
e)
iniţierea de propuneri pentru īmbunătăţirea cadrului
legislativ din domeniile sale de activitate, pe care le īnaintează
Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Atribuţii
specifice:
A. īn
domeniul relaţiilor de muncă:
a) controlează aplicarea
reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la
īncheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi īncetarea contractelor
individuale de muncă;
b) controlează stabilirea şi
acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg din lege, din
contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale
de muncă;
c) controlează aplicarea
măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de
tratament īntre femei şi bărbaţi;
d) asigură la nivel naţional
evidenţa muncii prestate īn baza contractelor individuale de muncă,
prin registrul general de evidenţă al salariaţilor, precum
şi evidenţa zilierilor şi a beneficiarilor prestaţiilor
acestora;
e) controlează folosirea forţei
de muncă, īn scopul identificării cazurilor de muncă
nedeclarată;
f) primeşte şi transmite īn
sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncă, datele depuse
de angajatori şi beneficiari referitoare la salariaţi şi la
zilieri;
g) asigură īnregistrarea contractelor
colective de muncă la nivel de unităţi şi verifică
prevederile acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de
stat, şi conciliază conflictele de muncă declanşate la
nivelul unităţilor;
B. īn
domeniul securităţii şi sănătăţii īn
muncă şi al supravegherii pieţei:
a) controlează, coordonează
şi īndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la
securitatea şi sănătatea īn muncă, ce decurg din
legislaţia naţională, europeană şi din
convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
b) cercetează evenimentele conform
competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă
caracterul accidentelor, colaborează cu instituţiile implicate īn
ceea ce priveşte evidenţa şi raportarea accidentelor de
muncă şi bolilor profesionale;
c) controlează activitatea de
instruire, informare şi consultare a salariaţilor şi
furnizează informaţii īn vederea īmbunătăţirii
acesteia;
d) autorizează din punctul de vedere
al securităţii şi sănătăţii īn muncă
funcţionarea persoanelor fizice şi juridice şi retrage sau poate
propune retragerea autorizării, īn condiţiile legii;
e) analizează activitatea serviciilor
externe de prevenire şi protecţie şi propune, după caz,
comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie
şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare
şi instruire īn domeniul securităţii şi
sănătăţii īn muncă din cadrul inspectoratelor
teritoriale de muncă retragerea abilitării;
f) eliberează avize şi
autorizaţii conform competenţelor stabilite prin actele normative
aplicabile;
g) dispune sistarea activităţii
sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, īn cazul īn care
se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de
īmbolnăvire profesională, şi sesizează, după caz, organele
de urmărire penală;
h) dispune angajatorului efectuarea de
măsurători, determinări şi expertize pentru prevenirea unor
evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum şi
verificarea, prin organisme abilitate, a īncadrării nivelului noxelor
profesionale īn limite admisibile la locurile de muncă, cheltuielile fiind
suportate de către angajator;
i) controlează respectarea
prevederilor legale referitoare la introducerea pe piaţă a produselor
pentru care desfăşoară acţiuni de supraveghere a
pieţei, conform competenţelor;
j) restricţionează, prin măsurile legale stabilite de
legislaţia īn vigoare, comercializarea produselor neconforme şi
dispune măsuri de eliminare a neconformităţilor constatate;
k) prelevează probe şi
efectuează testări īn vederea identificării produselor care
prezintă suspiciuni de neconformitate;
l) colaborează cu
autorităţile vamale şi alte organisme responsabile cu
controalele la frontiere īn vederea schimbului de informaţii cu privire la
produsele ce prezintă riscuri īn utilizare;
m) colaborează cu
autorităţile competente naţionale şi din cadrul Uniunii
Europene īn toate problemele de supraveghere a pieţei, inclusiv īn ceea ce
priveşte notificarea clauzei de salvgardare īn cazul produselor
neconforme.
(3) Inspecţia Muncii īndeplineşte
şi alte atribuţii stabilite īn responsabilitatea sa potrivit
legislaţiei īn vigoare.
(4) Autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
instituţiile aflate īn subordinea, coordonarea sau sub autoritatea
acestora au obligaţia de a pune la dispoziţia Inspecţiei Muncii
şi a inspectoratelor teritoriale de muncă, la solicitarea acestora,
informaţiile şi documentele necesare, īn mod operativ şi gratuit,
pentru īndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege.
(Extras Legea nr. 108/1999, modificată şi completată)