HOTĂRÂRE nr. 938 din 10 iunie 2004 privind condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 87 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

Prezenta hotărâre reglementează condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de autorizare a societăţilor comerciale care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca agent de muncă temporară.

Art. 2

(1)Potrivit prevederilor prezentei hotărâri, pot angaja persoane în scopul efectuării unor misiuni de muncă temporară în folosul şi la solicitarea unui utilizator, astfel cum este definit la art. 87 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, numai societăţile comerciale autorizate.

(2)Salariatul temporar este persoana care îndeplineşte condiţiile de angajare prevăzute în Legea nr. 53/2003, încadrată la un angajator agent de muncă temporară, pus la dispoziţie unui utilizator, pe durata solicitată, în vederea îndeplinirii unor anumite sarcini precise şi cu caracter temporar.

(3)Pot fi încadraţi la un angajator agent de muncă temporară şi cetăţenii străini sau apatrizii, cu domiciliul sau reşedinţa în România.

(4)Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute la art. 88 din Legea nr. 53/2003.

CAPITOLUL II: Condiţiile de înfiinţare şi de autorizare a agentului de muncă temporară

Art. 3

În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare ca agenţi de muncă temporară, societăţile comerciale trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a)să fie constituite potrivit legii şi să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect de activitate, "Selecţia şi plasarea forţei de muncă";

b)să nu înregistreze debite la bugetul de stat, respectiv la bugetele locale sau provenind din neplata contribuţiilor de asigurări sociale, contribuţiilor de asigurări pentru şomaj, contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi a contribuţiilor pentru asigurări sociale de sănătate;

c)să nu figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară;

d)să nu aibă aplicate sancţiuni pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale;

e)să constituie o garanţie financiară.

Art. 4

(1)Autorizarea societăţilor comerciale se face de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene sau a municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi au sediul, denumite în continuare direcţii pentru dialog, familie şi solidaritate socială.

(2)În scopul obţinerii autorizaţiei de funcţionare, societăţile comerciale depun la direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială o cerere însoţită de un dosar de autorizare care trebuie să conţină următoarele documente:

a)actul constitutiv sau actul adiţional la actul constitutiv, după caz, în care să fie menţionat obiectul de activitate, prevăzut la art. 3 lit. a), în copie legalizată;

b)certificatul de înmatriculare în registrul comerţului, emis de oficiul registrului comerţului, în copie legalizată;

c)cazierul fiscal;

d)certificate eliberate de instituţiile competente, care să ateste îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 3 lit. b);

e)certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, care trebuie să cuprindă menţiuni din care să rezulte că societăţile comerciale nu se află în procedură de reorganizare sau faliment, potrivit legii;

f)dovada constituirii garanţiei financiare;

g)dovada achitării taxei de autorizare sau de prelungire a autorizaţiei, după caz.

(3)Filialele se supun separat procedurii de autorizare.

Art. 5

(1)Garanţia financiară se constituie prin depunerea unei sume într-un cont distinct deschis la o bancă din România, care să acopere contravaloarea a 25 de salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, la care se adaugă contribuţiile datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.

(2)Garanţia financiară se poate utiliza numai pentru plata de către agentul de muncă temporară a drepturilor de natură salarială, a celorlalte drepturi băneşti negociate cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă, respectiv a contractului individual de muncă, precum şi a contribuţiilor datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

(3)La data scadenţei obligaţiilor prevăzute la alin. (2), agentul de muncă temporară este obligat să le execute, iar în cazul în care fondurile proprii nu acoperă aceste obligaţii, se va utiliza garanţia financiară constituită potrivit alin. (1).

(4)În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu deţine fondurile necesare sau garanţia nu este suficientă pentru acoperirea acestora, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar sau a inspectorului de muncă.

(5)Solicitarea salariatului temporar se formulează în scris, însoţită de dovada neplăţii drepturilor salariale.

(6)Dovada neplăţii drepturilor salariale se poate face prin orice mijloc de probă, respectiv prin copie a statului de plată, extras de cont etc.

(7)Agentul de muncă temporară este obligat să menţină suma reprezentând garanţia financiară la nivelul prevăzut la alin. (1), prin completarea acesteia în termen de 5 zile de la data micşorării acesteia.

Art. 6

(1)Taxa de autorizare sau de prelungire a autorizaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. g) se stabileşte potrivit legii.

(2)Taxa de autorizare sau de prelungire a autorizaţiei constituie venit la bugetul de stat.

Art. 7

(1)Pe baza documentaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2), direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială va evalua îndeplinirea condiţiilor de autorizare şi va soluţiona cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

(2)În situaţia în care se constată că documentele depuse la dosarul de autorizare nu sunt complete sau conform celor prevăzute la art. 4 alin. (2), direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială procedează la respingerea motivată a cererii de autorizare, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.

(3)În cazul respingerii dosarului de autorizare, taxa depusă iniţial pentru obţinerea autorizaţiei nu se restituie.

Art. 8

(1)Dacă se constată că societatea comercială îndeplineşte condiţiile de autorizare, direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială eliberează autorizaţia de funcţionare în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2)Direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială vor transmite Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în termen de 15 zile de la eliberare, o copie a autorizaţiei de funcţionare.

(3)Modelul autorizaţiei de funcţionare este prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 9

(1)Pentru înregistrarea agenţilor de muncă temporară autorizaţi, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei înfiinţează Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi.

(2)Înregistrarea agenţilor de muncă temporară autorizaţi în Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi se face la data primirii de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a copiilor autorizaţiilor de funcţionare.

(3)Modelul Registrului naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi este prevăzut în anexa nr. 2.

(4)Lista cuprinzând agenţii de muncă temporară autorizaţi şi pe cei cărora li s-a retras sau care au depus autorizaţia se publică trimestrial în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi se afişează pe pagina de Internet a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Art. 10

(1)Societatea comercială a cărei cerere de autorizare a fost respinsă în condiţiile art. 7 alin. (2) poate înainta contestaţie, în termen de 30 de zile de la data comunicării respingerii cererii, la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care are obligaţia să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(2)Societatea comercială poate introduce acţiune, conform legii, la instanţa de contencios administrativ, în cel mult 30 de zile de la data primirii rezoluţiei motivate privind contestaţia sau, în cazul în care nu primeşte răspuns, de la data expirării perioadei de soluţionare a contestaţiei.

Art. 11

(1)Autorizaţia de funcţionare prevăzută la art. 8 alin. (1) este valabilă 2 ani, putând fi prelungită la sfârşitul perioadei de valabilitate cu încă 2 ani.

(2)Autorizaţia de funcţionare se acordă pe perioadă nelimitată agenţilor de muncă temporară care şi-au desfăşurat activitatea neîntrerupt o perioadă de 4 arii, în condiţiile prezentei hotărâri.

(3)Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei de funcţionare se acordă la cererea agentului de muncă temporară, depusă la direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, însoţită de documentele prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. c)-g).

(4)Procedura de aprobare a prelungirii valabilităţii autorizaţiei de funcţionare a agentului de muncă temporară se realizează în condiţiile şi la termenele prevăzute la art. 6-8.

Art. 12

În perioada de valabilitate a autorizaţiei de funcţionare, agentul de muncă temporară are obligaţia de a comunica direcţiei pentru dialog, familie şi solidaritate socială orice modificare privind denumirea, sediul, înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică, precum şi modificarea condiţiilor prevăzute la art. 3 lit. a)-d), în termen de 5 zile de la data producerii acestora.

Art. 13

(1)La încetarea activităţii, agentul de muncă temporară este obligat să depună autorizaţia de funcţionare, în termen de 5 zile, la direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială.

(2)Începând cu data prevăzută la alin. (1), agentul de muncă temporară va duce la îndeplinire, după caz, obligaţiile stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor şi/sau deţinătorilor de documente, persoane juridice, care s-au desfiinţat şi prin Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL III: Funcţionarea agenţilor de muncă temporară

Art. 14

(1)Agentul de muncă temporară încheie cu salariatul un contract de muncă temporară, în scris, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute la art. 93 din Legea nr. 53/2003, după cum urmează:

a)datele de identificare a părţilor;

b)misiunea de muncă temporară pentru care a fost angajat salariatul temporar, atunci când contractul de muncă temporară se încheie pe durata unei singure misiuni de muncă temporară;

c)tipul de activitate pentru care este angajat salariatul temporar, atunci când contractul de muncă temporară se încheie pentru mai multe misiuni de muncă temporară;

d)identitatea şi sediul utilizatorului;

e)locul executării misiunii de muncă temporară sau posibilitatea ca salariatul temporar să-şi desfăşoare activitatea, succesiv, la diverşi utilizatori;

f)pregătirea profesională şi abilităţile salariatului temporar;

g)data de la care contractul de muncă temporară urmează să-şi producă efectele;

h)durata misiunii de muncă temporară şi condiţiile în care aceasta poate fi prelungită;

i)condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare munca în cadrul misiunii de muncă temporară, respectiv riscurile specifice postului;

j)concediul de odihnă la care salariatul temporar are dreptul;

k)eventuala perioadă de probă, stabilită în condiţiile legii;

l)condiţii de acordare a preavizului;

m)drepturile salariale şi modalităţile de remunerare a salariatului temporar, precum şi periodicitatea plăţii;

n)durata normală a muncii;

o)informaţiile necesare în cazul în care salariatul temporar urmează să-şi desfăşoare activitatea în străinătate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003;

p)clauze privind încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa agentului de muncă temporară, la sesizarea utilizatorului.

(2)Contractul de muncă temporară se încheie, în condiţiile legii, de regulă, pe durata unei singure misiuni de muncă temporară.

(3)Contractul de muncă temporară se poate încheia şi pentru mai multe misiuni de muncă temporară, fără ca durata acestuia să depăşească 18 luni.

(4)Pentru fiecare nouă misiune de muncă temporară, între părţi se încheie un act adiţional la contractul de muncă temporară, în care vor fi precizate toate elementele prevăzute la alin. (1).

(5)Contractul de muncă temporară încheiat pentru mai multe misiuni de muncă temporară încetează la terminarea ultimei misiuni de muncă temporară pentru care a fost încheiat.

Art. 15

 (1)Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat temporar, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă.

(2)Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, următoarele:

a)motivul şi scopul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar;

b)termenul misiunii de muncă temporară şi, dacă este cazul, posibilitatea modificării acestuia;

c)caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii de muncă temporară şi programul de lucru;

d)condiţiile concrete de muncă;

e)echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;

f)orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;

g)valoarea contractului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul;

h)obligaţia utilizatorului de a efectua instructajul de sănătate şi securitate a muncii.

(3)În cazul în care misiunea de muncă temporară oferită de agentul de muncă temporară poate pune în pericol viaţa, integritatea fizică şi psihică a salariatului temporar, acesta este îndreptăţit să refuze misiunea de muncă temporară.

(4)Refuzul salariatului se face în formă scrisă şi nu poate constitui motiv de sancţiune sau concediere.

Art. 16

 (1)Agenţii de muncă temporară au obligaţia de a ţine evidenţa contractelor de muncă temporară şi de a le înregistra, în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare, la inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială sunt autorizaţi.

(2)Contractele de muncă temporară se înregistrează în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, la rubrica "Durata contractului individual de muncă" înscriindu-se durata contractului, urmată de menţiunea "CMT".

Art. 17

Agenţii de muncă temporară sunt obligaţi să menţioneze în mijloacele de promovare şi informare a activităţilor desfăşurate elementele necesare care să permită identificarea lor ca agent de muncă temporară, inclusiv seria, numărul şi data emiterii autorizaţiei de funcţionare, precum şi numărul de înregistrare în Registrul naţional de evidenţă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi.

Art. 18

(1)Autorizaţia de funcţionare a agentului de muncă temporară se retrage în situaţia în care agentul de muncă temporară se află în procedură de faliment sau de lichidare.

(2)Autorizaţia de funcţionare a agentului de muncă temporară se retrage şi în următoarele situaţii:

a)au fost aplicate, în mod repetat, sancţiuni pentru încălcarea prevederilor prezentei hotărâri;

b)agentul de muncă temporară nu respectă prevederile art. 5 alin. (6).

(3)În situaţia retragerii autorizaţiei de funcţionare, taxa de autorizare nu se restituie.

Art. 19

(1)Autorizaţia de funcţionare a agenţilor de muncă temporară se retrage de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială, la solicitarea motivată a inspectorilor de muncă sau, după caz, a altor organe de control.

(2)Retragerea autorizaţiei de funcţionare se comunică agentului de muncă temporară, în scris, în termen de 15 zile de la data constatării de către direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială a situaţiilor prevăzute la art. 18, şi poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

(3)Decizia motivată de retragere a autorizaţiei de funcţionare se comunică Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în termen de 15 zile de la data emiterii de către direcţia pentru dialog, familie şi solidaritate socială.

(4)Agentul de muncă temporară căruia i s-a retras autorizaţia de funcţionare poate solicita o nouă autorizaţie, în condiţiile prezentei hotărâri, numai după o perioadă de un an de la data retragerii acesteia.

Art. 20

(1)Contractele de punere la dispoziţie şi contractele de muncă temporară, aflate în executare în momentul retragerii autorizaţiei de funcţionare, se derulează până la expirarea perioadei pentru care au fost încheiate, cu respectarea dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 53/2003, fără a prejudicia drepturile contractuale ale salariaţilor temporari sau ale utilizatorilor.

(2)În această situaţie, impozitul pe venit şi contribuţiile datorate de către salariatul temporar bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, după caz, urmează să fie plătite de către utilizator, care are dreptul la acţiune directă împotriva agentului de muncă temporară, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate.

Art. 21

Utilizatorul salariaţilor temporari are următoarele obligaţii:

a)să informeze salariaţii temporari cu privire la toate locurile de muncă vacante existente, în vederea asigurării egalităţii de şanse cu ceilalţi angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator, pentru obţinerea unui loc de muncă permanent, prin afişarea unui anunţ într-un loc accesibil tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea la utilizatorul respectiv;

b)să asigure salariatului temporar accesul la cursurile de pregătire profesională pe care le organizează pentru salariaţii săi;

c)să pună la dispoziţia reprezentanţilor salariaţilor informaţiile cu privire la utilizarea salariaţilor temporari, în cadrul informării generale privind ocuparea forţei de muncă.

Art. 22

(1)Utilizatorul poate încheia cu salariatul temporar un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată numai după încetarea misiunii.

(2)Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă.

(3)Un astfel de contract poate fi încheiat şi în perioada misiunii, cu acordul expres al agentului de muncă temporară.

Art. 23

Numărul salariaţilor temporari va fi luat în considerare la stabilirea pragului minim pentru care sunt aleşi reprezentanţii salariaţilor, în condiţiile legii, la agentul de muncă temporară.

CAPITOLUL IV: Răspunderea contravenţională

Art. 24

(1)Încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6), art. 12, art. 13 alin. (1), art. 16 alin. (2) şi art. 17 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei.

(2)Desfăşurarea activităţilor specifice agentului de muncă temporară de către o societate comercială neautorizată constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei.

Art. 25

(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă.

(2)Contravenţiilor prevăzute la art. 24 li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL V: Dispoziţii finale

Art. 26

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 27

Prezenta hotărâre intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

-****-

ANEXA nr. 1: AUTORIZAŢIE DE FUNCŢIONARE

Falsificarea acestui document se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.

ANEXA nr. 2: REGISTRUL NAŢIONAL de evidentă a agenţilor de muncă temporară autorizaţi

Judeţul ............................

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 589 din data de 1 iulie 2004

ORDIN nr. 245 din 20 martie 2003 privind aprobarea categoriilor de personal şi a locurilor de muncă pentru care durata zilnică a timpului de muncă este mai mică de 8 ore

Având în vedere:

- art. 112 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii;

- Referatul Direcţiei management, salarizare şi structuri unităţi sanitare nr. DB 2031/2003,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi familiei emite următorul ordin:

Art. 1

Se aprobă categoriile de personal şi locurile de muncă pentru care durata zilnică a timpului de muncă este mai mică de 8 ore, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2

Prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu data de 1 martie 2003.

Art. 3

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Adresa (telex) a Ministerului Sănătăţii nr. 455/1992 privind nominalizarea categoriilor de personal şi a locurilor de muncă pentru care durata timpului de muncă este sub 8 ore pe zi.

Art. 4

Direcţiile de specialitate din structura Ministerului Sănătăţii şi Familiei, direcţiile de sănătate publică, unităţile sanitare cu personalitate juridică din subordinea direcţiilor de sănătate publică, precum şi unităţile sanitare cu personalitate juridică din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Familiei vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 5

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

-****-

ANEXĂ: